Considerații privind disputa româno-ucrainiană pentru insula șerpilor

INTRODUCERE

Insula Șerpilor este situată în fața gurilor Dunării, mai exact a Brațului Sulina, la o distanță de circa 45 km de orașul Sulina pe coordonatele de 45̊ 15’ 53’’ latitudine nordică și 30̊ 14’ 41’’ latitudine estică. Privită în asamblu, insula apare ca o stâncă uriașă, așezată în bătaia necontenită a valurilor, având forma unui patrulater cu laturile neregulate. Pe lângă păsări, pe insulă se mai găsesc crustacee, insecte, apoi reptile, ordinul orphidieni, sau șarpele de apă de la care provine și numele insulei .

Scopul aceastei lucrări, este acela de a evidenția ilegalitățile produse de regimul stalinist atât în perioada de până la delanșarea celui de-al doilea Război Mondial, cât și după terminarea conflagrației, în ceea ce privește integritatea teritorială a României și al regimului comunist instalat după 1948.

Analiza va fi focalizată asupra politicii externe a U.R.S.S.-ului, față de România din perioada imediat următoare post război. Strategia militară și politică a acesteia față de teritoriul românesc și în special interesul vădit spre ieșirea la Marea Neagră. Perioada avută în calcul, va fi cea cuprinsă între februarie 1948- februarie 2009, când Insula Șerpilor a fost „dăruită” printr-un proces verbal, U.R.S.S.-ului, cu motivația că aceasta a aparținut din totdeauna Fratelui ce mare de la Răsărit, apoi pretențiile ucrainene la marea teritorială respectiv platoul continental care considerau ei că ar trebui să-i revină insulei care a intrat în teritoriul ucrainean după destrămarea U.R.S.S.-ului în 1990, și disputa în privința delimitării platoului continental și a zonei economice exclusive din Marea Neagră de la granița comună a României cu Ucraina, disputată fiind la Curtea Internațională de la Haga, în perioada 2007-2009.

Lucrarea este împărțită în patru capitole: primul descrie ilegalitățile săvârșite de oamenii subordonați lui Stalin în special de Ana Pauker și acoliții săi; al doilea capitol tratează legislația internațională, în ceea ce privește dreptul mării aflat în vigoare la momentul 1948, cât și după stabilirea tuturor regulilor în materie de drept maritim de după convențiile Națiunilor Unite în ceea ce privește dreptul mării; al treilea capitol este dedicat negocierilor româno-ucrainene din perioada 1996-2007 cu privire la statutul frontierei comune și la delimitarea mării teritoriale din Marea Neagră din apropierea Insulei Șerpilor; al patrulea capitol este rezervat procesului de la Curtea Internațională de Justiție de la Haga, intentat de România împotriva Ucrainei, în urma neințelegerilor de la masa tratativelor cu privire la delimitarea fronierei de stat maritime.

În scrierea acestei lucrări am fost motivată din trei aspecte. În primul rând prin înțelegrea temeinică a situației României în relație cu Uniunea Sovietică, în întregul său, politic și militar. O astfel de înțelegere nu poate fi atinsă decât analizând obiectiv politica externă a României și subordonarea ei regimului stalinist. Al doilea motiv privește Convențiile internaționale ale O.N.U. în legătură cu delimitările mării teritoriale și implicațiile acestora în relațiile dintre statele care au frontierele maritime alăturate sau față în față și care au fost scopurile acestor Convenții. Al treilea motiv, care stă la baza acestei lucrări, este acela de a demonstra neputința autorităților române în primă fază, în fața problemei Insulei Șerpilor, insulă la care ucrainenii doreau să-i atribuie un platou continetal și zonă economică exclusivă. Această neputință fiind evidențiată în timpul negocierilor purtate cu oficialitățile ucrainene începând cu anul 1996 și terminând cu 2009, în urma solicitării arbitrajului Curții Internaționale de Justiție de la Haga, în 2007.

Pentru elaborarea acestei lucrări am folosit ca suport informațional cărți de specialitate ca: Atanasiu, Traian, Zemba, Anatolie, Mihai, Cornel, Grad, Vasile, Marin, Gheorghe, Puterea Maritimă și Diplomația Navală , Aurescu, Bogdan, Avanscena și culisele procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat , Bolintineanu, Alexandru, Năstase Adrian, Drept internațional contemporan , etc, precum și articole din ziare și reviste de speciaitate, precum și ste-uri de internet.

Capitolul referitor la ilegalitățile comise de către U.R.S.S., cu ajutorul liderilor comuniști români instaurați la putere în 1945, stă la baza formulării teoretice a argumentului lucrării de față. Insula Șerpilor constituie un elocvent exemplu de încălcare a dreptului internațional de cei ce au stăpânit sau stăpânesc pe nedrept acest teritoriu românesc. Atât timp cât, juridic, Insula Șerpilor s-a aflat între granițele României, ținând seama că ea a fost din totdeauna, un teritoriu românesc, a funcționat forța dreptului, iar atunci când ea s-a aflat sub turci, ruși, sau, ca în prezent, sub stăpânire ucraineană, a funcționat dreptul forței .

Cel de-al doilea capitol al acestei lucrări se va ocupa de reglementările internaționale apărunte în legătură cu dreptul mării. Îndelungile războaie pe mare atestă că factorul maritim a avut un rol de maximă importanță în desfășurarea procesului istoric, fiind hotărâtor, nu în puține cazuri, în evoluția raporturilor de forțe, în ascensiunea sau declinul imperiilor care s-au succedat în decursul istoriei . Dacă în 1948, stabilirea mării teritoriale între România și U.R.S.S. s-ar fi făcut pe baza dreptului mării, linia respectivă de delimitare ar fi fost o linie dreaptă, care putea fi continuată. În aceasă situație, ținând cont de faptul că Insula Șerpilor, conform principiilor dreptului mării, nu putea să aibă spațiu maritim mai mare decât cel al țării noatre (atunci apărând și instituția platoului continental), spațiul maritim al Insulei Șerpilor nu tebuie să se intindă în fața platoului continental al țărmului românesc .