Strategia de dezvoltare a comunei Carașova, județul Caraș-Severin

INTRODUCERE

Foarte des întâlnit în prezent, termenul de dezvoltare rurală care este unul foarte vast, dar care, în cea mai mare parte, subliniază și accentuează creșterea atât calitativă, cât și cantitativă.

Principalul obiectiv, desigur, îl reprezintă sporirea bunăstării sociale și economice a locuitorilor dintr-o anumită arie vizată. Extinderea activităților economiceurmărește generarea unui număr crescut de locuri de muncă, și implicit, generarea de venituri noi pentru întreaga populație, crescând automat calitatea vieții.

Extinderea populației, facilitarea accesului acesteia la servicii de calitate superioară, stoparea depopulării zonelor ruarale, crearea si modernizarea de ferme sunt scopurile de bază a Politicii Agricole Comune, care este strans legată de dezvoltarea rurală, având un rol fundamental în desfășurarea acestui proces.

Prin urmare, o strategie de dezvoltare corect creionată vă sublinia metodele prin care comuna Carașova va putea trece la un nivel superior, atât din punct de vedere al calității vieții locuitorilor, cât și al modului în care este percepută această localitate de către turiști. În vederea materializării acestor obiective, se impune ca abordarea problemelor actuale și a celor potențiale să fie una inovatoare și bineînțeles, primordiala colaborarea dintre autoritățile locale și cetățeni.

Descoperirea și valorificarea punctelor tari ale comunei reprezintă scopul acestei lucrări, pentru a putea face posibilă o dezvoltare durabilă și prielnică, de care se va bucura întreaga populație a comunei Carașova.

“Strategia de dezvoltare a comunei Carașova” este un studio compus din două mari părți. În prima parte este prezentat studiul bibliografic, care ne prezintă cunoștințele actuale despre dezvoltarea durabilă, iar a doua parte reflect contribuțiile proprii privind elaborarea acestei teme.

În capitolul II, intitulat “Materiale și metode” sunt prezentate generalități despre localitate, este prezentată poziția exactă a acesteia, cadrul ei natural, cât și satele aparținătoare. Materialele și metodele de lucru care au făcut posibilă întocmirea acestei lucrări sunt, de asemenea, evidențiate în acest capitol.

Capitolul III “Rezultate și discuții” cuprinde, în cea mai mare parte, analiza activităților economice unde sunt incluse studiul social în care se vor regăsi date despre componența demografică, infrastructură, locuințele și modul de trai. Analiza S.W.O.T. se va regăsi la finalul lucrării, având ca scop principal evidențierea punctelor strategice de dezvoltare a comunei.

Concluziile rezultate în urma studiului, precum și resursele bibliografice vor fi prezentate la finalul lucrării.

PARTEA I STUDIU BIBLIOGRAFIC

Capitolul 1

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI ANALIZATE

NOȚIUNI GENERALE DESPRE SPAȚIUL RURAL ȘI DEZVOLTAREA RURALĂ

Poate fi observat faptul că, spațiul rural este definit, în literarura de specialitate, de către o multitudine de autori, în opoziție cu cel urban, în felul următor: „zonă caracterizată printr-o populare și o densitate relativ slabă și prin preponderența activității agricole”.

Spațiul rural are un întreg set de caracteristici care îi confer autenticitate, individualitate și specificitate, în comparație cu mediul urban, iar în momentul în care se face referire la acest spațiu, o serie de factori importanți precum factorul funcționalși structural care subliniază tipul de relații și activități întreprinse și factorul morfologic, care evidențiază tipul de mediu, densitatea și numărul de locuitori, trebuie atent analizați.

Având în vedere toate aceste, forma sau variant definitivă în ceea ce privește noțiunea de rural se regăsește în Recomandarea nr.1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Expresia aceasta subliniază faptul că “spațiul rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conține satele și orașele mici, în care majoritatea părților terenului este utilizată pentru:

- agricultură, silvicultură, acvacultură și pescuit;

- activitățile economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (servicii, artizanat, industrie);

- amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracții;

- alte folosințe.”

Păun Ioan Otiman ne oferă în cartea „Dezvoltarea rurală a României” o abordare diferită a spațiului rural, considerând principalele caracteristici ale acestuia ca fiind “Spațiul rural autentic se distinge din toate punctele de vedere (structură economic, populație, ocupații, cultură, viațăsocială) de spațiile urbane, industrial, miniere, zone portuare”. [3]

Alți autori consider că spațiul rural se poate încadra în “teritoriul național minus ceea ce este urbanizat, ceea ce constituie localități urbane și activitățile industriale”.

Fiind în atenția specialiștilor încă de la începuturile istoriei moderne, se poate concluziona faptul că dezvoltarea spațiului rural nu este un concept relative nou. Acest concept este justificat prin dorința de a echilibra zona rurală și cea urbană. Astfel, dezvoltarea rurală poate fi definită ca: fenomen, având ca scop amplificarea unei idei care să creioneze evoluția pozitivă a mediului rural; proces in sine, dezvoltarea rurală exemplificându-se prin ansamblul de activități desfășurate de locuitori, activități care au scopul de a reduce la minim decalajele prezente între mediul rural și cel urban sau direcție de acțiune, menirea acesteia fiind concentrarea tuturor mijloacelor și a forțelor locale în vederea realizării unei evoluții pozitive, care să se reflecte în mod special în traiul de viață semnificativ îmbunătățit al localnicilor.

Spațiul rural a fost structurat de către Bernard Kayser în trei mari zone, și anume: