Subiecte logistică

.Termenii: vendors compliance

Customer Brockerage System- sistemul serviciului vamal

2.Etapele evolutiei logisticii in armata

Alexandru cel Mare in periplul sau in Asia gandea miscarea armatelor sale prin organizarea de depozite de alimente si furaje.Legiunile romana ala lui Iulius casear au luat in considerare dimensiunea logistica , creans functia de “ logista” , functie conferita unui ofiter care avea sarcina de a prevedea miscarea legiunilor romane si de a organiza taberele de noapte sau de iarna.Desi destul de rare , studiile militare legate de logistica evidentiaza 3 etape principale in evolutia logisticii militare incepand cu secolul al XVIII-lea .Primul mod este asociat cu armata statica , aprovizionarea facandu-se din magazine pe baza de comanda.Cel de-al 2 lea mod corespunde unui demers napoleonian, acela al cotropitorului xare cauta in tarile pe care le invadeaza sau in tarile prin care este in trecere resursele necesare aprovizionarii.Cel de-al 3 lea mod a aparut in 1870 si are la baza aprovizionarea din bazele care se aflau in spatele frontului sau chiar mult mai departe.Numerosi factori stau la baza acestor transformari:factorii tehnologici care au influentat logistica , ca de ex:, aparitia cailor ferate , a avioanelor, sau elemente care au schimbat mijloacele necesare frontului, atat din punct de vedere al naturii , cat si al volumului.Daca intr-o prima etapa viziunea napoleoniana a fost aceea de a exploata tarile de trecere , aceasta strategie a fost schimbata in campania din Polonia cand aprovizionarea se facea plecant de la zonele de productie.Aceasta strategie si-a aratat limitele in campania din Rusia.

3.Specificul activitatii in producerea si distributia de calculatoare

Industria calculatoarelor personale poate fi astăzi considerată foarte aproape de cea a bunurilor de consum, chiar dacă dimensiunea tehnologică a acestui domeniu o diferenţiază considerabil de bunurile de consum. Uzura morală este accentuată, iar ciclul de viaţă de 4-6 luni le încadrează în categoria produselor cu rotaţie rapidă, precum cele din FMCG (Fast Moving Consumer Goods). La nivel european Hewlett Packard expediază lunar 300.000 de cutii (unităţi logistice). Problemele legate de logistică la Hewlett Packard sunt multiple şi complexe deoarece:

- ciclul de viaţă foarte scurt al produselor şi diversitatea gamei comerciale necesită un system logistic foarte flexibil;

- distribuţia produselor se face în 35 de ţări prin 400 de distribuitori aparţinând diferitelor canale de distribuţie:revânzare de tip BtoB, angrosişti, revânzători tradiţionali, revânzători care adaugă valoare.

Astfel logistica trebuie să fie parte integrantă a unei strategii de cronocompetitivitate a întreprinderii, ceea ce presupune o bună coordonare între logistica de aprovizionare, cea industrială şi cea de distribuţie, luând în considerare inovaţiile la nivelul produselor, creşterea gradului de satisfacţie a clienţilor, diminuând în acelaşi timp nivelul stocurilor şi sporind reactivitatea.

4.Selectarea prestatorilor de servicii

In alegerea prestatorului logistic fiabilitatea este cea care contează, preţul nemaifiind o prioritate. Realizarea unui caiet de sarcini permite evidenţierea aşteptărilor şi formalizarea relaţiei dintre întreprindere şi prestatorul său, ceea ce va facilita gestiunea posibilelor conflicte ulterioare. Structura unui caiet de sarcini în acest domeniu cuprinde:

1. Definirea câmpului de prestaţii Această parte introductivă, dincolo de prezentarea generală a întreprinderii (domeniu de activitate, cifre cheie, structura reţelei de distribuţie), are rolul de a delimita zona de acţiune între întreprindere şi prestator, adică unde începe şi unde se termină prestaţia.

2. Definirea distribuţiei aval Aici vor fi precizate urmatoarele: destinatarii(număr, poziţionare

geografică, volume); produsele (gamele de produse, caracteristici fizice şi constrângeri legate de manipulare, stocare); canalele de distribuţie şi profilurile comenzilor.

3. Exigenţele la nivelul serviciilor În acest stadiu caietul de sarcini formalizează nivelul aşteptat al serviciilor pentru un anume tip de client sau pentru un anume tip de comandă. Vor fi precizate numărul maxim de comenzi, termene, lipsuri la livrare, informarea în timp real asupra litigiilor, situaţia clienţilor în ceea ce priveşte orarul de funcţionare sau mijloacele de manipulare disponibile.

4. Descrierea fluxurilor fizice Fluxurile fizice vor fi descrise în legătură cu prestaţiile generale şi cele conexe, fără sugera prestatorului modul de organizare şi prezentare a ofertei:

- modalităţi de operare la intrarea produselor (recepţie, descărcare, control cantitativ şi calitativ, retururi);organizarea stocării (modalităţi specifice de stocaj);modalităţi de operare la ieşirea produselor (pregătire comenzi, condiţionare, încărcare).

5. Date cantitative Obiectivul acestei părţi este organizarea resurselor pentru tratarea fluxurilor şi organizarea stocajului. Aceste date exprimate pe categorii de produse/clienţi/nivel de service sunt

următoarele: volumele de aprovizionat în funcţie de nevoile de recompletare a stocului; volumul ieşirilor exprimat în linii de comandă sau în număr de comenzi după aceeaşi schemă ca şi la fluxurile de intrare; nivelurile stocurilor pe familii logistice şi un clasament după metoda ABC al ieşirilor şi al volumelor stocate, care vor servi ca bază de împărţire pe zone a depozitului, minimizarea deplasărilor în depozit fiind un obiectiv care trebuie atins.

6. Fluxuri de informaţii Este necesar un caiet de sarcini specific referitor la fluxul de informaţii. Interfaţa ridică probleme în ceea ce priveşte compatibilitatea sistemelor informaţionale. În această parte vor fi precizate:

- sistemele informaţionale utilizate la producător sau distribuitor şi proiectele în curs;natura informaţiilor care sunt accesibile;natura informaţiilor pe care prestatorul trebuie să le furnizeze (volume tratate în raport cu comenzile primite, indicatori de performanţă ca productivitatea, termenele, rotaţia stocurilor); natura interfeţelor care vor fi dezvoltate.

7. Condiţii de exploatare şi gestiune Fără a impune soluţii a priori, trebuie să fie făcute precizări legate de asigurarea produselor stocate, greve sau alte conflicte sociale, gestiunea căderilor sistemului informatic, preţuri, fluxuri sociale (condiţii de acces în zona prestatorului).

8. Modalităţi de răspuns Această ultimă parte este esenţială deoarece permite analiza ofertelor şi compararea acestora. Obiectivul este acela de a diferenţia partea variabilă dependentă de volumul activităţii şi partea fixă, independentă de acest volum.

5.Importanta logisticii in marea distributie(sau structuri logistice in marea distributie )

Pentru marea distribuţie logistica este o miză majoră deoarece:

-Există o mare diversitate comercială a distribuitorilor- diversificarea punctelor de vânzare ale distribuitorilor în interiorul aceluiaşi grup pe tipuri de produse, în funcţie de mărimea magazinului ridică probleme specifice care din punct de vedere logistic presupun o abordare pe familii logistice.

-Valoare relativă redusă a produselor şi concurenţă axată pe preţ: bunurile de larg consum au valoarea pe Kg variabilă, dar redusă în comparaţie cu alte produse. Costurile logistice pot reprezenta 4% pentru produsele de valoare mare până la 20% pentru produsele grele sau voluminoase sau care necesită condiţii de transport şi ambalare specifice. Producătorii au oferte de preţ luând în considerare paleţi compleţi, comenzi regulate, încărcare completă a maşinilor.

-Incertitudinile legate de volume şi impactul asupra promoţiilor: magazinele nu sunt frecventate la fel în fiecare zi a săptămânii. Încărcarea maximă este sâmbăta şi în oarecare măsură miercuri. În timpul anului aglomeraţia mare este de sărbători.

-Sensibilitate la ruptura de stoc. Hipersegmentarea pieţelor determinată

de micro-marketing şi de apariţia continuă de noi produse şi noi mărci, complică considerabil previziunile de consum şi conduc la rupturi în faţa cărora consumatorul este din ce în ce mai sensibil. Pe de altă parte o supraestimare a cererii ar conduce la cantităţi prea mari de produse în raft, fiind apoi necesară preluarea, în vederea reciclării, în alte lanţuri de distribuţie.