Modele teste licență strategii investiționale în afaceri

1. Care din afirmaţiile de mai jos nu reprezintă o definiţie a investiţiilor:

a) factorul primordial în strategia dezvoltării economiei naţionale;

b) cheltuială sau plasament de sume băneşti la un moment iniţial, pentru a obţine efecte ulterioare;

c) echivalentul consumului imediat;

d) renunţarea la sursele băneşti lichide actuale contra speranţelor în obţinerea unor resurse viitoare, care vor fi obţinute în timp.

R. c

2. Care din afirmaţiile următoare nu reprezintă un element esenţial pentru o investiţie:

a) subiectul, reprezentat de cel care investeşte;

b) obiectul, reprezentând modul în care se concretizează investiţia;

c) sursele de finanţare a investiţiei;

d) costul, reprezentând efortul suplimentar, cert, actual consumat pentru obţinerea unui obiectiv;

e) efectele valorice care se obţin în viitor şi reprezintă o speranţă mai mult sau mai puţin certă.

R. c

3. Abordarea complexă a investiţiilor este:

a) abordarea contabilă;

b) abordarea economică;

c) abordarea strict monetară;

d) abordarea juridică.

R. b

4. Abordarea economică consideră investiţiile ca fiind:

a) similare cu imobilizările achiziţionate sau create pentru o întreprindere, destinate să rămână durabile;

b) toate sacrificiile făcute azi în speranţa obţinerii în viitor a unor rezultate, al căror nivel total va fi superior cheltuielilor iniţiale;

c) un ansamblu de cheltuieli ce va genera, pe o perioadă lungă, venituri sau economii, care să ramburseze sau să recupereze cheltuielile iniţiale.

R. b

5. Definirea economică a investiţiilor ţine seama de unul din următoarele aspecte importante:

a) influenţa fluctuaţiei profitului;

b) noţiunile de randament şi eficienţă a operaţiilor economice;

c) diminuarea termenului de recuperare;

d) posibilitatea de autofinanţare.

R. b

6. După natura tehnologică, investiţiile nu pot fi:

a) investiţii pentru lucrări de construcţii-montaj;

b) investiţii pentru cumpărarea utilajelor necesare realizării producţiei;

c) investiţii de dezvoltare care au drept scop creşterea capacităţilor de producţie;

d) investiţii pentru lucrări geologice;

e) investiţii pentru studii, cercetări, proiectări şi pregătirea personalului.

R. c

7. După caracterul investiţiilor, întâlnim următoarele categorii de investiţii:

a) investiţii în sfera productivă şi în sfera neproductivă;

b) investiţii de retehnologizare;

c) investiţii pentru lucrări geologice.

R. a

8. Investiţiile din sfera productivă nu pot fi:

a) investiţii de modernizare care au rolul de a asigura condiţiile de reducere a costurilor de producţie şi a creşterii productivităţii;

b) investiţii de înlocuire, care au ca destinaţie înlocuirea activelor fixe datorită uzurii fizice şi morale;

c) investiţii care se materializează şi se regăsesc în capitalul fix şi circulant al firmei;

d) investiţii strategice care au ca obiect reducerea riscului.

R c

9. Investiţiile de dezvoltare sau expansiune se referă la:

a) investiţiile care contribuie la dezvoltarea activităţii şi care au drept scop creşterea capacităţii de producţie a unei firme;

b) înlocuirea şi revizuirea echipamentelor tehnice, uzate din punct de vedere fizic şi moral;

c) creştere întreprinderii determinată de scăderea cererii pentru produsele firmei.

R. a

10. Avantajele investiţiilor de dezvoltare sau expansiune se referă la:

a) creşte gradul de fiabilitate şi mentenabilitate, concomitent cu prelungirea duratei de viaţă a utilajelor;

b) existenţa investiţiilor colaterale, care se materializează în utilităţi;

c) existenţa surselor de finanţare şi a unui personal calificat, cu o puţină experienţă şi tradiţie.

R. b

11. După modul de realizare a lucrărilor investiţiile pot fi:

a) investiţii în antrepriză şi investiţii în regie;

b) investiţii colaterale;

c) investiţii de reutilare şi retehnologizare.

R. a

12. Un proiect de investiţii poate fi definit ca:

a) alocarea de surse băneşti pentru realizarea unor obiective noi de producţie sau modernizarea celor existente;

b) un ansamblu optimal de acţiuni de investiţii bazate pe o planificare sectorială, globală şi coerentă, pe baza căreia, o combinaţie definită de resurse umane, materiale etc. provoacă o dezvoltare economico-socială determinată;

c) investiţiile prin care se fixează dezvoltarea întreprinderii pe termen lung, evoluţia eficienţei şi poziţiei în mediul din care face parte.

R. b