Încercări de constituire a unei pedagogii naționale românești

Încercări de constituire a unei pedagogii naționale românești

Academicianul Onisifor Ghibu a fost unul dintre personalitățile importante ale neamului românesc recunoscut pe plan național și internațional, determinat de pregătirea sa intelectuală, vastă, precum și pentru valoarea lucrărilor realizate în cursul vieții sale, atât de zbuciumată.

Concepția lui Onisifor Ghibu despre educație și școală

În cartea sa autobiografică intitulată „Pe baricadele vieții”, Onisior Ghibu descrie detaliat satul său natal: „Am văzut lumina zilei la 31 mai 1883, în comuna Săliște, județul Sibiu, - vechiul sat românesc socotit de călătorii care s-au abătut de-a lungul vremurilor prin meleagurile lui drept „Sionul românesc”, „Ierusalimul românesc” și „Mecca românescă”.”

Idealurile de libertate și de unitate a neamului românesc din Transilvania, inclusiv și din punctul de vedere al credinței străbune care clocotea în satul său natal Săliște, sat pur românesc, denumit și "Perla întregului românism", l-a marcat pentru întreaga viață. Deși nu a fost jurist, a fost considerat unul din cei mai mari specialiști în problemele de drept, mai ales în domeniul politicii religioase.

Studiile la Liceul de Stat Maghiar din Sibiu si la Liceul Românesc din Brașov (1902); Institutul Teologic din Sibiu (1902-1905); Facultatea de Litere din București (1905-1906); Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Budapesta (1906-1907); studii de specializare în filosofie, pedagogie și filologie la Univ. din Strasbourg (1907-l908) si Jena (1908-1910). Doctor în filosofie, istorie universală și filologie romanică la Univ. din Jena. cu prof. W. Rein (1909)

Inspector general al învățământului primar ortodox din Transilvania (1910-1914); prof. de pedagogie la Institutul Teologic din Sibiu (1911-1912); secretar general al Resortului Instrucției Publice din Consiliul Dirigent (1918-1920); director general al învățământului superior din Transilvania (1919); membru al Comisiunii de organizare a Univ. din Cluj (1919); prof. titular de pedagogie și istoria pedagogiei la Univ. din Cluj (1919-1945); decan al Facultatii de Litere din Cluj (1928-l929); director al Seminarului Pedagogic Universitar „Gh. Lazar" din Sibiu (1941-1945).