Aparatului telefonic

I. Introducere

La început a fost cuvântul. Și-apoi, la un moment dat, a fost inventat telefonul. Una dintre acele invenții care deschid noi ere, care schimbă radical ritmul vieții și percepția asupra timpului și spațiului - nu chiar ca-n teoria relativității restrânse, dar orișicât. A trecut bine de aniversarea centenarului, a fost vechi și a fost nou, dar a fost mereu prezent, aproape indispensabil pentru mii, zeci de mii, sute de mii, milioane, miliarde de oameni. Așa a fost să fie. Telefonul a fost veriga esențială, deloc slabă, în dezvoltarea lanțului tehnologiilor de comunicații. La început, ca în orice început, nimeni nu l-a luat în serios. Apoi mulți s-au certat - în instanță, nu în glumă - pentru inventarea, îmbunătățirea și răspândirea sa. În final, a devenit absolut necesar. Aceasta este istoria scurtă a telefonului, cu oprire acasă la marele maestru de ceremonii:Alexander Graham Bell.

Dezvoltarea comunicațiilor la mare distanță a luat o amploare deosebita în ultimele doua decenii. În ultimii ani,comunicațiile la mare distanță au servit cercetărilor științifice în domeniul atmosferei superioare și ale spațiului cosmic,cu ajutorul sateliților artificiali și al rachetelor cosmice.Tehnica telecomunicațiilor a putut avea și o dezvoltare extraordinară,datorită îndeosebi cercetărilor științifice.În prezent,ea aduce științei o justă recompensă.

În istoria dezvoltării comunicațiilor telefonice,se observă o serie de salturi care delimitează diferite etape.Schimbările calitative care caracterizează diferitele etape sau perioade,se datoresc îndeosebi,progreselor în urmatoarele direcții:

- marirea distanței de transmisiune;

- utilizarea cât mai economică a circuitului fizic prin marirea numarului de căi telefonice,funcționând pe acest circuit;

- îmbunătățirea calității transmisiunii și mărirea siguranței de funcționare.

Din numărul de inventatori și oameni de știință ale unor realizări ce au adus progrese importante în dezvoltarea telefoniei,se menționează în cele ce urmează,numai câteva nume,mai bine cunoscute.

La data de 14 februarie 1876,Alexander Graham Bell,face publica invenția sa,telefonul,un aparat foarte simplu,redus la receptorul telefoanelor de acum,dar în măsura să transmită vorbirea,cu totul mulțumitor,la departări de mai mulți kilometri.Acest aparat servea atât la emisie,cât și la recepție.

Aparatul lui Bell folosește pentru transmiterea undelor sonore în curenți electrici și invers,un traductor electromecanic,de genul receptorului din telefoanele actuale,format în principiu,dintr-un electromagnet polarizat și o membrană de oțel.Puterea electrică debitată de microfonul electromagnetic în timpul convorbirii,fiind redusă,bătaia circuitului telefonic,era de asemenea mică.

Un progres important s-a făcut prin inventarea de catre Thomas Alva Edison,a microfonului cu granule de cărbune,în anul 1878.Prin aceasta,se modulează un curent continuu,dat de o baterie.Cu ajutorul microfonului cu cărbune și al receptorului electromagnetic,se puteau realiza în vremea aceea,comunicații telefonice la distanțe de până la câteva zeci de kilometri,pe fire din oțel.

Alexander Graham Bell, a fost creditat ca fiind inventatorul telefonului și pentru că a înregistrat această invenție cu doar câteva ore mai devreme decât a reușit să o facă rivalul sau,Elisha Gray.Ceea ce este mai interesant,este ca Bell a reușit să-și fac invenția sa funcționeze de-a binelea,abia după alte 3 săptămâni,folosind unele idei pe care Gray le subliniase în referatul prin care încerca să-și patenteze invenția.Aceste idei,în schimb,nu existau în brevetul lui Bell.

Etimologic vorbind,termenul de "telefon" provine din cuvinte grecești; "tele" care semnifică "de la distanța" și "fonos",însemnând "voce" sau "sunetul vocii".La modul general,putem spune că un telefon este un aparat care transportă sunetul la distanță,prin intermediul electricității.Principiul de funcționare poate fi enunțat pe scurt astfel: "Persoana care vorbește în microfonul telefonului face ca membrana sa vibreze".

Practic,nevoia de comunicație la distanța,care a dus la inventarea telefonului,datează înca de la începuturile existenței umane.Pentru a-și transmite mesajele la distanțe mari,la care sunetul vocii nu putea razbate,oamenii au folosit semnale de fum,oglinzi,tobe de jungla,porumbei călători și semnale luminoase.Se spune că Francis Baconi ar fi participat la inventarea telefonului,înca din anul 1627,numai ca lucrarea sa, "New Utopia" ,povestea doar despre un tub lung prin care se vorbea.Un telefon adevarat nu putea să apară decat după încetarea epocii electricității.

Principiile electricității pe baza carora a fost inventat telefonul,erau cunoscute înca din 1831,dar abia în 1854,un cercetător pe numele lui Bourseul,a avut revelația ca sunetele vocii umane ar putea fi transmise prin intermediul curentului electric.Au trebuit să mai treacă înca 22 de ani,pâna cand aceasta revelație să poată fi transpusă în practică.

Spre sfârsitul anului 1877,telefonul era introdus si în România.Fabrica de aparate telefonice și de semnalizare din București,Teirich&Leopolder,lansa noul sau produs,un aparat "Telephon".Rețeaua de telefonie se extinde în aproape toată țara,în orașele mai mari.

Telefonia își dovedise cu prisosință marea utilitate și deschiderea serviciului pentru public,atâta vreme amânată,nu mai putea întârzia.La 23 mai 1892 a fost promulgată "Legea pentru exploatare telefonică".Guvernul era autorizat să înființeze și sî exploateze prin Directia Generala a Telegrafelor și Poștelor,serviciul telegrafic,rețele telefonice urbane și interurbane.Serviciul se facea prin doua feluri de instalății: