Elaborarea programului de producție într-o exploatație agricolă

Capitolul 1

Functia de previziune a managementului

Functia de previziune consta in ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora se determina principalele obiective ale firmei si componentele sale, precum si resursele si mijloacele de baza necesare realizarii lor. Previziunea sau prevederea raspunde deci la intrebarile: “ce trebuie si ce poate fi realizat in cadrul firmei?”, in conditiile si concomitent cu determinarea resurselor necesare. Ea se bazeaza pe analiza atenta si profunda a urmatoarelor elemente: a) resurse disponibile; b) rezultatele activitatii trecute; c) situatia actuala; d) scopurile activitatii. Ca urmare a acestei analize, managementul poate identifica problemele principale, elabora solutii experimentale si proiecta activitatea firmei intr-un viitor previzibil.

Ca obiective ale previziunii putem retine:

a) stabilirea rezultatelor finale care urmeaza sa fie realizate;

b) precizarea si repartizarea programelor de activitati pentru fiecare sectie, sector, atelier, compartiment al firmei;

c) conceperea politicii de orientare si coordonare;

d) prevederea problemelor si adoptarea masurilor colective; ,

e) conturarea si aplicarea sistemului de control economic si administrativ.

Elementele esentiale ale previziunii si programarii pentru realizarea obiectivelor firmei sunt urmatoarele:

a) anticiparea climatului organizational, precum si a viitoarelor conditii locale, nationale si internationale in care urmeaza sa functioneze firma;

b) identificarea situatiei exacte, ceea ce implica analiza principalelor tendinte, a ipotezelor de lucru si a probabilitatii lor, precum si fundamentarea ipotezelor;

c) instituirea revizuirilor periodice (lunare, trimestriale, anuale) in scopul analizarii realizarilor confruntate cu previziunile; revederea programelor de la o perioada la alta;

d) organizarea reuniunilor destinate programarii activitatilor;

e) folosirea resurselor individuale ale salariatilor, asigurarea participarii active a acestora la obtinerea rezultatelor, in conformitate cu prevederile programelor si obiectivelor fixate de catre manager.

Previziunea are in vedere urmatoarele aspecte: tendinte obiective, politici, programe, bugete, repartizarea sarcinilor, programarea muncii, expansiunea si dezvoltarea etc. Rezultatele previziunii se impart in functie de orizont, grad de detaliere si obligativitate, in trei categorii principale.

In primul rand, prognozele, ce acopera un orizont minim de 10 ani, au un caracter operativ, nefiind obligatorii. De regula, prognozele, fie ca sunt normative sau exploratorii, se rezuma la principalele aspecte implicate, in final continand un set de date cu valoare indicativa referitoare la ansamblul firmei sau la principalele activitati incorporate.

Planurile, in care se finiseaza cea mai mare parte a produselor de previziune, se refera, de regula, la perioade cuprinse intre 5 ani si o luna. Gradul lor de detaliere variaza invers proportional cu orizontul, in mod firesc planurile curente fiind detaliate, in timp ce planurile firmei sau intreprinderii pe cinci ani se rezuma doar la obiectivele fundamentale ale firmei si principalele resurse aferente.

Planurile firmei, inclusiv in tarile dezvoltate, au un caracter obligatoriu, fiind baza activitatilor incorporate.

A treia modalitate principala de concretizare a previziunii o reprezinta programele. Specific este orizontul redus, cel mai adesea o decada, o saptamana, o zi, un schimb, o ora. Fireste, programele sunt foarte detaliate, elementele cuprinse fiind obligatorii si prezentand un grad ridicat de certitudine. De regula, programele cuprind previziuni referitoare la activitatile de fabricatie si aprovizionare, stabilind in mod precis cantitatile de produs sau materie prima pe formatii de munca si executanti, la nivel de saptamana, zi, schimb, s.a. Ultimele decenii au marcat progrese spectaculoase in domeniul previziunii, printre cele mai intense la nivelul procesului de management. Pe plan teoretico- metodologic expresia acestor progrese o reprezinta conturarea planificarea activitatii ca un domeniu de sine statator, ca o disciplina stiintifica. Pe plan operational, expresia saltului calitativ inregistrat il constituie imbogatirea sensibila a arsenalului metodologic utilizat in previzionarea activitatilor agentului economic, ce cuprinde printre altele metodele: extrapolarea, tehnica Delphi, simularea, analiza de corelatie, etc. In conditiile trecerii la economia de piata, caracteristic firmelor in perioada actuala le este: reconsiderarea abordarii functie de previziune, in sensul fundamentarii sale pe cercetari de piata, pe cerintele efective ale consumatorilor, apeland la instrumentarul de marketing; exercitarea sa integrala la nivelul firmei.