Lucrari și Operatii în Verde la Vita de Vie Cultivata în Sistem Biologic Durabil

În ultimele decenii, în literatura de specialitate agronomică abundă termeni ca cei de sistem, ecosistem, sistem natural, agroecosistem care au, fiecare, o anumită definiţie şi sfera de înţelegere în legătură cu practica agronomică, cu cerinţele societăţii contemporane de asigurare a nevoilor de hrană, îmbrăcăminte şi alte condiţii de viaţă ale oamenilor.

Agricultura durabilă

Conceptul de dezvoltare durabilă (“sustainable devolopment”,în engleză) este o strategie politică enunţată prima dată în 1987 de Brundtland în cadrul Comisiei Mondiale a Mediului şi Dezvoltării, înţelegând prin aceasta “o dezvoltare care să satisfacă cerinţele generaţiilor actuale fără a compromite pe ale generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi” (Raportul Brundtland din 1987 intitulat “Viitorul nostru comun ”. Este vorba de dezvoltarea viabilă din punct de vedere economic, echitabilă din punct de vedere social şi ecologic, privită în spaţiu şi timp. Ideile conceptului au prins repede un anumit contur, reîncărcându-se pretutindeni necesitatea dezvoltării economice a fiecărei ţări, cu acceptare cerinţelor de folosire, dar şi de protejare, a resurselor naturale şi a mediului, a patrimoniilor naturale şi culturale (Béranger şi Cossée, 19989). O asemenea cerinţă presupune respectarea anumitor principii de etică si echitate, în care să fie implicat fiecare individ al societăţii, fiecare colectiviate umană, organismele politice şi stat.

Noţiunea de “durabilitate” este orientată spre viitor. O gestiune durabilă trebuie să permită generaţiilor viitoare atingerea unui nivel de existenţă echivalent celui de astăzi, ceea ce înseamnă că ele trebuie să dispună de bogşţiile naturale. Durabilitatea poate fi considerată un concept axat pe resurse. Nevoile cantitative si calitative ale generaţiilor viitoare nu sunt cunoscute şi sunt greu de presupus. De aceea nu se poate prevedea momentan ce cantiate de resurse naturale trebuie conservate pentru viitor.Principiul precauţiiunii impune, totuşi, utilizarea cu atenţie şi în mod eficace a resurselor disponibile.

Distribuţia echitabilă a resurselor între diverse grupuri sociale este, de asemenea, un element fundamental al durabilităţii. Este vorba de echitate nu doar între generaţiile actuale şi viitoare, ci şi în sânul generaţiilor actuale.

Conceptul de dezvoltare durabilă are în centrul preocupărilor dezvoltarea şi nu imobilismul, dezvoltare fiin privită sub aspect economic, tehnic şi intelectual, fără a pune în pericol cerinţele generaţiilor viitoare.

Conceptul de agricultură durabilă (“sustainable agriculture”) se înscrie în contextul general al dezvoltării durabile enunţate mai sus. Trebuie recunoscut că, în linii generale, ideile conceptului nu reprezintă o noutate din toate punctele de vedere, multe din idei fiind promovate şi de alte sisteme de agricultură, cum ar fi cea biologică, sistemul de “luptă integrată”, sistemul “extensivizării agriculturii”, care înseamnă limitarea volumului general al producţiei şi eliminerea goanei continue după recolte foarte ridicate pe unitatea de suprafaţă, canalizând atenţia cultivatorilor şi spre lucrări de ameliorare a mediului ecologic prin micşorarea intrărilor de energie convenţională.

Aspectele referitoare la protecţia mediului depăşesc dimensiunile unei singure exploataţii agricole, activităţile trebuind să ia în considerare teritoriul unei întregi localităţi sau regiuni, a unui bazin hidrografic sau a unei zone cu specific deosebit, care lucrării de conservare a patrimoniului natural, prin aceasta înţelegând păstrarea calităţii solulurilor şi a apelor de suprafaţă şi subterane, a diversităţii plantelor, a peisajelor naturale.

Agricultura durabilă trebuie privită în contextul dinamic al dezvoltării întregii societăţi, înglobând aici sfera producţiei avantajoase, a mediului ecologic, interesele economice locale şi generale, gândind în perspectivă spre o ezistenţă în deplină securitate a generaţiilor viitoare.

O exploataţie agricolă durabilă trebuie să fie valabilă din punct de vedere economică, acceptabilă din punct de vedere social, reproductibilă şi transmisibilă în perfectă stare de funcţionare către generaţiile viitoare.Agricultura durabilă este un ideal (Răuţă, 1997). Realizarea unei agriculturi durabile depinde în mare măsură de sprijinul financiar acordat agriculturii de către stat, de ănţelegerea şi competenţa faptului politic.