Politică Agricolă Română

1. Introducere

Politica Agricolă Comună este considerată, în plan teoretic, ca o formă de manifestare a politicii economice generale. Această politică a apărut şi s-a manifestat ca singura acceptată la nivelul C.E.E. şi apoi în U.E., în ciuda marii diversităţi a structurilor agricole, a producţiilor şi a nivelurilor tehnice. Ea este rezultatul unor compromisuri succesive între diferitele ţări, dar se bazează pe principii care fuseseră deja aplicate, prin diverse modalităţi, în cele şase ţări fondatoare.

P.A.C. se sprijină pe obiectivele înscrise în Tratatul de la Roma, prin care s-a creat Piaţa Comună, în anul 1957, şi anume creşterea productivităţii muncii, îmbunătăţirea nivelului de viaţă al muncitorilor agricoli, standardizarea pieţelor, securitatea aprovizionărilor şi preţuri rezonabile pentru consumatori.

În prezent, patru Fonduri Structurale permit Uniunii Europene să ofere asistenţă financiară nerambursabilă pentru a rezolva problemele structurale economice şi sociale. Cele patru Fonduri Structurale nu constituie o sursă unică de finanţare în cadrul bugetului Uniunii, ci fiecare fond acoperă zona sa tematică specific:

- Fondul European de Dezvoltare Regională (European Regional Development Fund – ERDF) - poate finanţa proiecte de infrastructură, investiţii care creează locuri de muncă, proiecte locale de dezvoltare, ajutoare pentru IMM-uri;

- Fondul Social European (European Social Fund – ESF) - are ca sarcină îmbunătăţirea oportunităţilor de angajare pentru şomeri şi muncitori în Piaţa Unică;

- Secţiunea de Orientare a Fondului European de Garantare şi Orientare pentru Agricultură (European Agricultural Guidance and Guarantee Fund – EAGGF) - finanţează măsuri de dezvoltare rurală şi ajutoare pentru fermieri, în special în regiuni cu întârzieri în dezvoltare.

- Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului (Financial İnstrument for Fisheries Guidance – FIFG) - contribuie la adaptarea şi modernizarea industriei pescuitului.

2. Instrumente financiare de pre-aderare la UE

În anul 2000, România, ca şi celelalte ţări ce candidau la UE, beneficiau de fonduri de pre-aderare, fonduri care contribuiau la definirea şi crearea instituţiilor necesare pentru administrarea Fondurilor Structurale.

Pe termen lung, vor fi finanţate programe regionale, de dezvoltare rurală, agricolă şi de mediu bazate pe politici naţionale de dezvoltare regională, care să asigure, astfel, tranziţia României către sistemul fondurilor structurale.

Cele trei instrumente financiare prin care Uniunea Europeană a ajutat România să parcurgă procesul de tranziţie sunt următoarele:

1. programele PHARE, care din 1993 s-au extins la toate ţările candidate;

2. programul SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development – Program Special de Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală);

3. programul ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-accession - Instrument pentru Politicile Structurale de Pre-aderare).

Dintre cele trei instrumente utilizate de către Comisia Europeana pentru sprijinirea ţărilor candidate în procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeana, Programul SAPARD este similar Fondurilor Structurale, având în vedere că are la bază un Program Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi este complet descentralizat, instituţiile naţionale având întreaga responsabilitate privind implementarea acestuia.

3. Programul SAPARD

SAPARD reprezintă cel de-al treilea instrument de asistenţă financiară din partea Uniunii Europene (UE) pentru statele candidate, valabil pentru perioada 2000-2006.

Programul SAPARD (Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development) a fost iniţiat în baza Reglementării nr. 1268/1999 a Consiliului Uniunii Europene, privind sprijinul pentru măsurile de pre-aderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, în ţările candidate din centrul şi estul Europei. La aceasta se mai adaugă două Reglementări ale Comisiei, cu numerele 2759/1999 şi 2222/2000.

Deoarece legislaţia comunitară nu este aplicabilă direct în ţările candidate, substanţa acestor instrumente a fost introdusă într-un instrument special, Acordul Multianual de Finanţare încheiat de către Comisie cu fiecare ţară candidată.

De asemenea se urmăreşte pregătirea participării acestor state la Politica Agricolă Comunitară. Asistenţa a fost oferită în perioada 2000 – 2006, până în momentul integrării statelor candidate în Uniunea Europeana. Mai mult, în acest mod se oferă posibilitatea de a se adapta procedurilor financiare şi mecanismelor de control ale Uniunii Europene. Acest program asigură fonduri pentru îmbunătăţirea agriculturii şi a dezvoltării rurale înansamblu.

O data cu aderarea statelor candidate in Uniunea Europeana program SAPARD a fost incheiat.