Soluția optimă de împădurire a unei suprafețe

Argumentul lucrării

Suprafaţa care face obiectul acestui studiu este o porţiune neregenerată de 3,5 ha, parte din ua 36A din UP II Dolheşti, parcursă cu o tăiere definitivă. Deoarece din diferite motive seminţişul natural nu s-a instalat pe o mare zonă compactă în timpul scurs de la terminarea exploatării, a fost necesară intervenirea cu lucrări de împădurire pe 3,5 ha.

Formula de regenerare aleasă este 6St4Pam, datorită valorii mari culturale şi economice a speciilor respective şi datorită adaptării bune la condiţiile staţionale. Deoarece seminţişul instalat este de proastă calitate şi din specii a căror participare nu o dorim în viitorul arboret, această formulă de regenerare devine şi formulă de împădurire.

Se propune ca soluţie tehnică împădurirea în vetre, cu puieţi de talie mică cu rădăcini nude, în gropi de 30x30x30 cm, în schema de 1,0x1,5m, cu 6670 puieţi la ha, în dispozitiv regulat (dreptunghi) cu posibilitatea adaptării acestui dispozitiv la neregularităţile terenului.

Deoarece solul nu a avut timp să se înţelenească nu s-a propus pregătirea terenului şi solului, această categorie de lucrări fiind o mare consumatoare de resurse financiare. Dealtfel, plantarea se va face în vetre de 0,60/0,80 cm, sperându-se astfel şi recuperarea unei eventuale regenerări naturale întârziate.

Pentru recuperarea pierderilor care apar inevitabil în cursul procesului de adaptare la mediul de creştere s-au propus completări pe 15% din suprafaţă în primul an şi de 12% în anul al doilea, cu formula de regenerare iniţială.

Pentru asigurarea de condiţii bune de dezvoltare s-au propus o suită de lucrări de întreţinere care să elimine concurenţa buruienilor, mai ales în anii mici, dar care să nu mărească foarte tare preţul unitar al regenerării: două mobilizări în anul I, o revizuire, 2 mobilizări şi o descopleşire în anul doi şi o mobilizare şi o descopleşire în anul III. Această schemă de lucrări va putea fi adaptată la condiţiile climatice din anul respectiv.

Capitolul I: Descrierea generală a unităţii de producţie

1.1 Situaţia geografică şi administrativă

U.P.II Dolheşti face parte din O.S. Dolhasca, aparţinând Direcţiei Silvice Suceava. Teritorial pădurile din U.P. II Dolheşti sunt situate pe raza comunelor Dolheşti, Dolhasca şi Preoteşti din Judeţul Suceava. Suprafaţa U.P. II Dolheşti este de 2809,6 ha.

În tabelul următor sunt prezentate limitele şi vecinătăţile U.P. II Dolheşti :

NR.

Crt. Puncte cardinale Vecinătăţi Limite

Felul şi denumirea lor

1 N U.P.III Liteni Culmea Pleşa

2 E U.P. IV Zăvoaiele Siretului D.J.208 A Dolhasca- Suceava

3 S U.P. I Probota

O.S. Paşcani D.J. Dolhasca-

Fălticeni,

Culmea, piciorul lcăprăriei

Limită parcelară deschisă

4 V O.S. Fălticeni Pârâul Palanca, linie

Convenţională

D.C. Arghira ; D.J. Dolhasca- Fălticeni;

Limitele U.P. II Dolheşti sunt bine conturate şi evidenţiate iar stabilitatea lor este de durată. Hotarele sunt materializate prin linii deschise, marcaje cu vopsea roşie, borne şi pe alocuri cu şanţuri de pământ.

1.3 Geomorfologia teritoriului şi a unităţii de relief

În cea ce priveşte geomorfologia, zona luată în studiu se caracterizează prin prezenţa unor culmi largi amintind de aspectul unor terase superioare. În apropierea confluenţei Sucevei şi Şomuzul Mare cu Siretul sunt frecvente platourile şi culmile cu înclinare foarte slabă. În celelalte zone culmile se îngustează având în acelaşi timp şi o fragmentare dominant colinară.

Majoritatea pădurilor O.S. Dolhasca sunt situate pe versanţi şi platouri înalte, către obârşia pâraielor spre cumpenele bazinelor hidrografice. În lungul râurilor Siret şi Suceava apare tipul de relief caracterizat prin câmpii aluviale de luncă inundabile cu bălţi, mlaştini, despletiri de braţe şi cursuri părăsite.

În urma proceselor geomorfologice actuale şi de degradare a terenurilor, se întâlnesc, pe suprafeţe foarte mici şi dispuse insular, alunecări de teren în valuri sau în brazde.

Formele de relief cele mai frecvente sunt versanţii cu înclinare uşoară şi moderată, rareori întâlnindu-se cu înclinare repede.

Pădurile de pe raza O.S. Dolhasca sunt situate din punct de vedere altitudinal între 200 m (Zăvoaiele Siretului) şi 540 m (U.P. V Dolhasca). Altitudinea medie şi predominantă este între 300 şi 350 m.

În raza O.S. Dolhasca se întâlnesc toate expoziţiile de detaliu determinate de orientarea pâraielor secundare. Expoziţia generală este cea sudică, determinată de direcţia de curgere a Râului Siret, dar se întâlnesc toate expoziţiile de detaliu.

Formaţiunile geologice din această zonă sunt de vârstă neozoică şi anume din miocen. Ele s-au format în sarmaţian, etajul volhinian şi bessarabian. Formaţiunile din volhinian, care ocupă cea mai mare prte din suprafaţă, sunt constituite din marne cenuşii în alternanţă cu marne nisipoase şi calcaroase. Ele formează straturi groase de 100-400 m şi uneori se găsesc intercalate cu gresiile calcaroase care au aspect oolitic fin.

Formaţiunile din bessarabian sunt constituite din intercalaţii de marne şi argile marnoase, nisipuri, pietrişuri şi calcare oolitice bogat fosilifere. Ele sunt frecvent întâlnite spre partea de sud a ocolului, în apropierea O.S. Paşcani.

Majoritatea formaţiunilor sunt fragmentări mai mari din vechi depozite sedimentare de natură calcaroasă.

Roca de solificare este foarte apropiată de structura formaţiunilor geologice din zona din care a rezultat prin procese de dezagregare, suprafaţa influenţa factorilor fizici şi a mişcărilor tectonice. Se poate aprecia că roca de solificare din zonă este mai puţin variată, de aceea şi solurile sunt puţin variate.