Cuprins
- 1. Importanţa creşterii suinelor 3
- 2. Scopul proiectului 5
- 3. Structura efectivului 6
- 4. Intocmirea fişei evoluţiei stării fiziologice la scroafe şi
- scrofiţe de reproducţie 8
- 5. Intocmirea fişei privind evoluţia vârstei şi greutăţii
- corporale la tineretul porcin 10
- 6. Intocmirea fişei tehnologice la scoafe şi vieri 12
- 7. Intocmirea fişei tehnologice la tineret înţarcat 14
- 8. Intocmirea fişei tehnologice la porci graşi 16
- 9. Calculaţii pentru numărul de zile furajate, cantităţile
- de nutreţuri şi valorile lor 18
- 10. Alimentaţia suinelor 19
- 11. Reţete 21
- Concluzii 27
- Bibliografie 28
Extras din proiect
1. Importanţa creşterii suinelor
Atât pe plan mondial, cât şi în ţara noastră au existat cereri mari pe piaţă privind acoperirea necesarului populaţiei umane cu carne şi preparate din carne de porc. De-a lungul timpului s-au încercat performanţe deosebite în creşterea suinelor, pentru a satisface cerinţele legate de:
- sporirea cantitativă şi calitativă a produselor alimentare;
- repartizarea lor echitabilă , pe plan general dar şi zonal;
- utilizarea tuturor resurselor de hrană;
- găsirea de noi sortimente cu conţinuturi sporite în substanţe proteice.
Oamenii de ştiinţă au apreciat că şi în perspectiva anilor 2050 produsele animaliere vor continua să deţină ponderea în alimentaţia umană unde raţiile de hrană se întocmesc având la bază atât valoarea energetică (exprimată prin conţinutul în kcal), cât şi conţinutul în substanţe proteice. Din acest punct de vedere, carnea de porc (fără slănină şi osânză) este mai echilibrată faţă de celelalte produse similare, dacă luăm în considerare raportul energo-proteic.
În prezent se apreciază că necesarul mediu zilnic de substanţe proteice pentru om este de cca.70g, din care cel puţin 40g trebuie să provină din produsele animaliere.
Carnea rezultată din creşterea suinelor, a contribuit şi va continua să aducă un aport substanţial în acoperirea necesarului de substanţe proteice, indicator de bază în aprecierea nivelului de civilizaţie şi prioritar în asigurarea sănătăţii umane.
După recomandările F.A.O., O.M.S. ca şi ale unor specialişti români, o
persoană “standard” trebuie să primească zilnic între 2800-3000 kcal. şi circa 1 g proteină pentru fiecare kg greutate, pentru care sunt necesare anual circa 73 kg carne (în carcasă), din care 27,9 kg este reprezentată de carnea de porcine.
Importanţa pentru consum a acestor produse, rezidă în aprecierea nivelului de trai şi de dezvoltarea unei ţări sau popor, luându-se în vedere un complex de indicatori, între care sunt incluşi şi nivelurile producţiilor animaliere, raportate pe locuitor.
Produsele animaliere conţinând cele mai mari proporţii de substanţe proteice, unele cu mare valoare biologică, sunt asimilate într-o alimentaţie raţională.
Avantajele creşterii suinelor
Atât pe plan mondial cât şi în ţara noastră se înregistreză un consum pentru carnea de porc din ce în ce mai mare, aceasta datorându-se anumitor însuşiri biologice productive foarte fevorabile acestei specii, în comparaţie cu alte animale de fermă, dintre care amintim:
- fecunditatea suficient de ridicată,
- prolificitate mare,
- energia sporită de creştere,
- valorificarea bună a diverselor furaje,
- randamentul sporit la sacrificare şi posibilităţile variate de prelucrare a cărnii, întrevăzându-se îmbunătăţirea multor însuşiri productive şi calitative.
În urma sacrificării suinelor, rezultă în proporţii mari ţesutul adipos, adică slănina şi osânza dar şi o carne cu valoare energetică mare, iar în proporţii mici rezultă oasele şi subproduse care sunt utilizate în diverse industrii alimentare, de nutreţuri combinate şi farmaceutice.
Carnea de porc se caracterizează prin valoare energetică destul de mare şi conţinut în substanţe grase care îi conferă fragezime şi savoare. Carnea reprezintă cca 54 % din greutatea animalului viu; aceasta se poate întrebuinţa sub formă de semipreparate, mezeluri, afumături, conserve dar şi ca atare.
Pe lângă avantajele prezentate anterior, mai sunt şi altele, deosebit de importante pentru zootehnie:
- suinele, fiind animale omnivore, consumă, pe lângă furajele concentrate, pe care le valorifică foarte bine, şi alte resurse furajere (caracterizate prin conţinuturi reduse de celuloză), cum ar fi: cartofii declasaţi de la consumul uman, dovleceii, sfecla, masa verde etc., toate reducând cheltuielile cu furajarea;
- gunoiul de grajd poate fi utilizat în fertilizarea terenurilor agricole calcaroase, mai ales când este preparat în amestec cu cel rezultat de la alte animale de fermă (rumegătoare);
- creşterea suinelor în unităţile mari, asigură o pemanentizare a utilizării forţei de muncă, iar în gospodăriile personale constiutie o activitate anexă, cu implicaţii majore în asigurarea cărnii pentru un consum sigur şi îndelungat a populaţiilor umane, mai ales în sezoanele răcoroase şi din emisfera nordică a globului;
- creşterea suinelor asigură o rentabilizare a unităţilor zootehnice, atât în cele cu exploatare industrială, cât şi în gospodăriile populaţiei, precum şi în diverse sectoare anexe;
- specia suine se pretează la exploatarea în unităţile industriale cu flux continuu, deoarece aceasta se poate reproduce în toate sezoanele anului, iar procesele de producţie se pot mecaniza şi chiar automatiza.
La specia suine sunt largi posibilităţile de îmbunătăţire a potenţialului de producţie, deoarece limitele biologice ne oferă o gamă largă de acţiuni zootehnice.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Stabilirea Tehnologiei de Productie intr-o Unitate de Crestere Intensiva a Suinelor, Cu O Capacitate de 27779 Capete.doc