Tehnologia de cultivare pentru speciile legumicole Ceapa ceaclama și Țelina pentre rădăcină

Generalități:

Acest sistem de cultură este în prezent de mare actualitate, în primul rând datorită cheltuielilor reduse pentru realizarea sa. În condiții tehnice moderne, cultura poate fi complet mecanizată. Cultura se poate realiza numai dacă sunt asigurate cel puțin următoarele condiții: soluri ușoare (care nu formează crustă) și cu fertilitate ridicată, sistem de irigare prin aspersie, dotarea cu semănători de precizie, posibilități tehnice de erbicidare cu 1-2 erbicide eficiente. În unele cazuri se folosește numai sămânța drajată, care se seamănă bob cu bob.

Alegerea terenului:

Terenul care se recomană pentru cultura de ceapă ceaclama trebuie să fie plan sau cu pantă cât mai uniformă și cu sistem de irigare asigurat. Solul trebuie să fie ușor sau mijlociu, cu argilă puțină în stratul arabil, bine structurat și cu fertilitate naturlă ridicată.

Plantele premergătoare cele mai bune sunt speciile prășitoare, care lasă terenul curat de buruieni și mai puțin epuizat de elemente nutritive, cum ar fi: legume de cucurbitacee, verdețurile, solanaceele și legumele din grupa verzei. Speciile leguminoase nu se recomandă, deoarece lasă terenul cu o cantitate mare de nematozi, viermi sârmă și muște fitofage. De asemenea, nu se recomandă legumele din aceeași grupă tehnologică și legumele pentru rădăcini.

Pregătirea terenului se realizează în funcție de epoca de înființare, de toamnă sau de primăvară: toamna, pentru epoca de toamnă, respectiv toamna și primăvara, pentru epoca de primăvară.

În ambele situații, toamna, terenul se eliberează de resturile culturii anterioare și se fertilizează cu îngrășămintele prevăzute pentru fertilizarea de bază: 20- 25 t/ha mraniță, 150-200 kg/ha sare potasică sau sulfat de potasiu ori numai îngrășăminte minerale: 250- 300 kg/ha superfosfat, 150-200 kg/ha azotat de amoniu și 150 kg/ha sare potasică sau sulfat de potasiu. (Bălașa, 1973).

Aceste îngrășăminte se încorporează în sol prin arătura de bază, la 25- 30 cm. Dacă înființarea culturii este prevăzută pentru a fi efectuată primăvara, atunci îngrășămintele menționate sau o parte din ele se pot administra și în timpul iernii pe terenul înghețat, urmând a fi încorporate, în primăvară, printr-o lucrare cu grapa cu discuri.

În cazul înființării culturii în epoca de primăvară, arătura de toamnă se lasă în brazdă nelucrată, pregătirea terenului urmând a fi continuată în primăvară. În cazul înființării culturii în epoca de toamnă, arătura de toamnă se grăpează imediat cu grapa cu colți ficși și se definitivează cu puțin înainte de semănat. În acest sens, terenul se mobilizează la 10-12 cm prin două treceri cu grapa cu discuri (G.D.-3,2

Acest mod de pregătire a terenului se poate realiza și în cazul înființării culturii primăvara, căci asigură o intrare mai timpurie în câmp, în vederea semănatului. Dezavantajele acestui mod de organizare a pregătirii terenului constau în: tasarea stratului înălțat și eventuala necesitate de afânare a acestuia, precum și în lipsa posibilității de erbicidare sau îngreunarea efectuării acesteia.

Terenul lăsat în brazdă nelucrată este definitivat în primăvară. Se aplică eventualele îngrășăminte, care nu au fost administrate în toamnă. Acestea se încorporează prin grăpare cu grapa cu discuri. După această grapare se aplică un erbicid ppi (de exemplu, Dual 2-3 l/ha), care se încorporează imediat printr-o nouă trecere cu grapa cu discuri. Între aplicarea erbicidului și semănat se lasă un interval de 6 -8 zile. Modelarea terenului se execută în următoarele 2-3 zile, astfel ca terenul să aibă timp să se taseze puțin în vederea semănatului.