Revelația naturală în Hexaemeronul Sfântului Vasile cel Mare

Motto: Din frumusețea celor văzute să înțelegem pe Cel Care-i mai presus de frumusețe, (...) E drept, nu cunoaștem natura existențelor, dar este atât de minunat cât ne cade sub simțuri, încât mintea cea mai ascuțită se vădește a fi neputincioasă în fața celei mai mici făpturi din lume, fie pentru a o descrie cum se cuvine, fie pentru a da lauda cuvenită Creatorului.

(Sfântul Vasile cel Mare- Omilii la Hexaemeron I, 11)

Introducere

Teologia Ortodoxă, prin părinții și scriitorii ei, dezvoltă sensurile duhovnicești și morale lăsate de Dumnezeu în creație încă din primele momente ale existenței sale. Natura lucrurilor, scopul creației, cât și evidența proniei divine după actul de creație, sunt atent enunțate și dezvoltate de Biserică, ca mărturie a Adevărului venit în lume. Revalația natutală poate fi ușor devinită prin versetul Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria (Psalmi 18, 1) în timp ce alte religii sau concepte filozofice susțin concepții ca panteismul, dualismul sau materialismul, afirmănd eronat sau chiar neagănd cu totul împlicația divină, Biserica oferă răspunsuri în cheie scripturistico-patristică la cele mai mari întrebări ale umanității. Lumea văzută este lumea care cade sub simțurile omului, sau sub incidența organelor de simț , iar despre această lume Sfântul Vasile cel Mare scrie un tratat deosebit de important cunoscut cu numele de Hexaemeron.

Capadocian la origine, crescut în Pont și școlit în marele centre culturale ale Constantinopolului și ale Atenei, Sfântul Vasile cel Mare, prin experiența sa și prin lucrare divină, devine un bastion al Bisericii din secolul IV. Nu se știu multe despre anul nașterii sale. Unii istorici consideră anul 329 o posibilă dată, pe când alții înclină spre anul 330. În școala din Atena, alături de prietenul său, Sfântul Grigorie Teologul, Vasile întrecea în știință pe absolut toți studenții acelui moment: Cei doi (prieteni) cunoșteau doar două drumuri: cel ce duce la biserică și la păstorii ei, care era cel mai important; și cel ce ducea la dascălii cei dinafară . După studii și lungi frământări, în urma cercetărilor făcute, devine monah și întemeiază o mănăstire în Pont, alcătuind pentru aceasta un canon de reguli monahale. Ca arhiereu, din anul 370, duce o luptă grea, plină de primejdii asupra Bisericii, alăturându-se acestora neînțelegerile cu împăratul Valens. Numit „cel Mare” chiar și de contemporani , Sfântul Vasile este un cărturar, dascăl al Bisericii și filantrop, care duce o campanie însemnată de ajutorare a semenilor păstrată în amintirea Biserici cu numele de vasiliadă. Se mută la Domnul în anul 379 după doar nouă ani de păstorire, lăsând în urmă numeroase binefaceri și scrieri de o valoare inestimabilă.