Rolul tradițiilor și obiceiurilor în formarea identității naționale - studiu de caz în Comuna Moșteni, Județul Teleorman

“Tradiţia este echivalentul social al

unui obicei personal.”

(Hassan Fathy )

Introducere

În cultura populară tradițională, obiceiurile formează un capitol important, fiindcă întreaga viață a omului, munca lui din timpul anului și diferitele lui ocupații, relațiile cu semenii și cu întruchipările mitologice erau intrețesute cu obiceiuri. În folclorul nostru, unele obiceiuri au păstrat pâna astăzi forme ample de desfășurare, în care vechile rituri se îmbină cu acte ceremoniale, cu manifestări spectaculoase. Ele sânt adevărate sărbători populare bogate în cântece, dansuri poezie și acte mimice și dramatice. La aceste sărbători contribuie toate domeniile folclorului și chiar unele domenii ale artelor populare plastice, de exemplu costumul și diferitele obiecte de recuzită.

Limba noastră cunoaște două cuvinte care denumesc același lucru: obicei și datină, cuvinte pe care Dicționarul Limbii Române Contemporane le consideră sinonime. În limba literară și cea a specialiștilor li s-au adăugat și termenii de rit și ceremonie. În vorbirea zilnică, cele două cuvinte se întrebuințează cu același sens și cei care le folosesc nu ar ști să diferențieze ușor sfera unuia și sfera celuilalt. Datina pare a fi termenul general popular pentru tot ce se practică după anumite reguli de demult. Cuvântul are în limba literară un colorit arhaic, pe când obicei este curent în uzul general al limbii literare și a devenit un termen tehnic în studiile de specialitate.

Obiceiul cuprinde ansamblul manifestărilor folclorice legate de un anumit eveniment sau de o anumita dată. Ceremonia este o parte a obiceiului constituită dintr-o secvența organizată de acte solemne, indatinate, cu conotații primordiale de bună – cuviință. Ritul este acel element al obiceiului în care intervin reprezentările mitologice care se plasează deci la nivelul sacrului, în virtutea credințelor vechi ale mediilor folclorice. În comunitățile romînești, obiceiul era o manifestare folclorică îndatinată pe care o colectivitate dată o repetă cu regularitate la același prilej, socotind-o obligatorie.

Obiceiurile sânt, în cea mai mare parte, transmise prin tradiție. Ele au fost supuse unui continuu proces de adaptare la noi contexte socio-culturale și aceasta le-a asigurat trăinicia. Dar colectivitățile umane pot să creeze si creează obiceiuri noi. Obiceiurile au contribuit în trecut la închegarea unei colectivități, la păstrarea formelor tradiționale de viață.

1. Stabilirea temei de cercetare

Problema identităţii naţionale este una foarte delicată, în primul rând datorită dificultăţii de definire a acestui concept. Identitatea naţională ţine atât de identitatea individului (personală) cât şi de o serie de alte identităţi (teritorială, religioasă, etnică, ş.a.).

În determinarea identităţii naţionale a unei persoane sau a unui grup un rol foarte important îl are atitudinea şi comportamentul indivizilor faţă de anumite tradiţii şi obiceiuri specifice regiunii din care fac parte.

Aşa cum bine ştim, trăim într-o perioadă în care multe dintre obiceiurile vechi, odată cu trecerea timpului, au dispărut sau au suferit modificări. Oamenii şi-au adaptat preferinţele în funcţie de evoluţia firească a societăţii şi şi-au orientat interesul către aspecte mult mai actuale ale mediului în care trăiesc. Puţine sunt localităţile din ţara noastră în care localnicii poartă costume tradiţionale sau în care se mai strâng oamenii la hore cu ocazia diferitelor sărbători.

Tema prezentată în această lucrare este, cred eu, una de actualitate în condiţiile în care în ultimii ani, România s-a confruntat cu mari schimbări la nivelul societaţii, iar datorită deschiderii graniţelor, un număr foarte mare de români a ales să emigreze în ţările mai dezvoltate (posibila apariţie a unor schimbări la nivelul identităţii naţionale a celor care părăsesc frecvent ţara).

2. Obiectivul cercetării

Obiectivul pe care urmăresc să îl ating în studiul meu este acela de a identifica acele datini populare care s-au respectat în trecut şi acum nu se mai respectă sau, în cazul în care unele dintre acestea se mai respectă, să văd ce schimbări le caracterizează în prezent.