Analiza comparativa privind înființarea si funcționarea unei societăți comerciale din România si Portugalia

Informații generale

Capitala: Lisabona

Limba oficială în UE: portugheza

Stat membru al UE de la: 1 ianuarie 1986

Moneda: euro. Stat membru al zonei euro de la 1 ianuarie 1999

Spațiul Schengen: Stat membru al spațiului Schengen de la 26 martie 1995

Sistem politic:

Portugalia este o republică semi-prezidențială cu un șef de guvern (primul ministru) și un șef de stat (președintele). Din punct de vedere administrativ, țara este împărțită în 308 municipalități, împărțite la rândul lor în 3 092 de parohii civile. Din punct de vedere operațional, singurele unități administrative locale cu identitate juridică sunt municipalitățile, parohiile civile și guvernul național.

Portugalia, oficial Republica Portugheză, situată în Peninsula Iberică din Europa de Sud-Vest, reprezintă un amestec fascinant de istorie și progres contemporan. Ca cea mai vestică țară din Europa continentală, Portugalia se învecinează cu Spania la est și nord, având coaste la Oceanul Atlantic la vest și sud.

Secolele al XV-lea și al XVI-lea au fost de aur pentru Portugalia, care și-a construit primul imperiu global, devenind una dintre cele mai puternice entități economice, politice și militare. Epoca Marilor Descoperiri a fost marcată de călătorii maritime de pionierat, inclusiv de Vasco da Gama către India și descoperirea Braziliei. În această perioadă, Portugalia a dominat comerțul european cu mirodenii și a extins imperiul în Asia.

Cu toate acestea, distrugerea Lisabonei în cutremurul din 1755 și schimbările geopolitice au slăbit Portugalia, iar războaiele și ocupațiile străine au diminuat influența sa globală. După revoluția din 1910 și abolirea monarhiei, au urmat perioade de instabilitate, inclusiv regimul autoritar de dreapta Estado Novo. Democrația a fost restaurată după Revoluția Garoafelor din 1974, marcând sfârșitul imperiului colonial și o nouă eră pentru Portugalia.

Astăzi, Portugalia este o țară dezvoltată, cu o economie avansată și un nivel de trai ridicat. Este recunoscută pentru inovații în reforma consumului de substanțe și pentru promovarea energiei regenerabile. Membru al unor organizații internaționale precum NATO, Uniunea Europeană și OCDE, Portugalia se bucură de statutul de membru fondator al Comunității Țărilor de Limbă Portugheză. Cu o influență culturală și lingvistică puternică în întreaga lume, Portugalia continuă să inspire și să se dezvolte într-o societate progresistă și pașnică.

Istorie

Portugalia, o țară situată în sud-vestul Europei, a avut o istorie bogată și complexă care s-a desfășurat pe parcursul mai multor milenii. De-a lungul timpului, această națiune a fost martora unor evenimente cheie care au modelat destinul său și au contribuit la dezvoltarea sa ulterioară. În acest eseu, vom explora aspecte semnificative ale istoriei Portugaliei, de la primele sale așezări până la perioadele de dominație romană, maură și, mai târziu, formarea și expansiunea imperiului său colonial.

Portugalia este una din cele mai vechi națiuni din Europa, cu opt secole de istorie și un amestec fericit de popoare, culturi și tradiții.

Înainte de 1143, anul în care regele Dom Afonso Henriques a declarat, în orașul Guimarăes, independența de regatele Leonului și Castiliei, și a devenit primul rege al Portugaliei, trecuseră deja prin acest teritoriu fenicieni, greci, cartaginezi, romani, huni, suevi, alani, vandali și popoare din nordul Africii.

În timpul secolelor al XII-lea și al XIII-lea, regii portughezi au lărgit treptat frontierele spre sudul teritoriului, cu ajutorul cruciaților, până când au cucerit în final regiunea Algarve, consolidându-și teritoriul rămas practic neschimbat până în zilele noastre.

Odată ce și-a definit granițele, Portugalia s-a ocupat de propriul teritoriu. La sfârșitul secolului al XIII-lea, regele Dom Dinis a înființat prestigioasa Universitate din Coimbra, una din cele mai vechi din Europa. În centrele mai importante s-au construit castele, palate și catedrale și s-a definit administrarea teritorială. Dar regatul era prea mic pentru ambițiile monarhilor portughezi, care nu au rezistat chemării dinspre ocean.

Astfel a început una din cele mai mari aventuri ale umanității, Descoperirile, sub comanda vizionarului Infante Dom Henrique. De-a lungul secolelor al XIV-lea, XV-lea și al XVI-lea, caravelele portugheze au navigat până în Africa, în îndepărtatul Orient și în inima continentului sud-american. Au cucerit teritorii, au acumulat bogății și au adus în Europa lucruri nemaivăzute până atunci. S-ar putea spune că acesta a fost, poate, începutul globalizării.

Micul regat ajunsese acum cel mai mare imperiu din lume. Portugalia era locul în care se adunau cărturari și mercenari, oameni de știință și pictori, neguțători și poeți, sclavi și prinți. Însă întreaga putere și bogăție au culminat cu moartea tragică a regelui Dom Sebastiăo,într-o bătălie din nordul Africii, la Alcîcer Quibir. Tronul rămas gol a fost ocupat de regii spanioli, care au unit cele două state timp de 60 de ani.

În 1640 Portugalia a reușit să recapete un rege portughez, pe Dom Joăo al IV-lea, care a restaurat independența. În secolul al XVIII-lea, regele Dom Joăo V-lea, rege absolutist și iubitor al artelor, a construit în Mafra o grandioasă mănăstire-palat, și în Lisabona Apeductul Apelor Libere.

Cu toate acestea, capitala regatului a dispărut aproape în întregime în 1755, după un cutremur devastator. Marchizul de Pombal, ministrul regelui Dom José, a fost cel care a inventat o nouă Lisabonă, monumentală și mai bine pregătită pentru a face față furiei naturii.

La începutul secolului al XIX-lea, trupele lui Napoleon au invadat Portugalia și curtea regală s-a mutat în Brazilia, revenind abia 13 ani mai târziu, într-o țară schimbată, slăbită de anii de război. Ideile republicane au început să câștige din ce în ce mai mult teren spre sfârșitul secolului, iar Republica a fost instaurată în 1910.

După o perioadă plină de tulburări și după participarea în Primul Război Mondial, a apărut Statul Nou (Estado Novo) al lui António Oliveira Salazar, dictatorul care a guvernat țara cu o mână de fier timp de aproape jumătate de secol. Pe 25 aprilie 1974, „Revoluția garoafelor” a restituit portughezilor libertatea și democrația, urmându-i imediat decolonizarea din Africa.

Revenită la granițele inițiale, Portugalia s-a îndreptat din nou către Europa. În 1986, țara a aderat la Comunitatea Statelor Europene și, de atunci, portughezii au luat parte cu entuziasm la construcția unei noi Europe, fără să-și uite însă istoria, caracterul și propriile tradiții.

Unul dintre capitolele cele mai remarcabile ale istoriei Portugaliei este Epoca Marilor Descoperiri, care a început în secolul al XV-lea. În căutarea unor rute comerciale maritime către Asia și Africa, navigatorii portughezi precum Henric Navigatorul au explorat neștiutele mări și au deschis calea spre o nouă eră a explorării. În 1498, Vasco da Gama a ajuns în India, deschizând ruta pentru schimburile comerciale cu Orientul.