Asigurări maritime

Asigurarile maritime au ca scop protejarea navelor maritime si fluviale, ambarcatiunilor si instalatiilor folosite in porturi, precum si a incarcaturii acestora impotriva unui complex de riscuri.

Riscuri specifice

1. Riscuri asigurabile in mod obisnuit

a) riscuri care tin de forta majora (producerea nu tine de vointa omului – nu pot fi prevenite sau anticipate: furtuna, uraganul, naufragiul, incediul, esuarea, ciocnirea)

b) riscuri provocate de neglijenta echipajului – acte frauduloase savarsite de comandant sau echipaj cu intentia de a prada, a avaria sau a distruge nava si / sau incarcatura acesteia. Aceste acte ilegale sunt savarsite fara incuviintarea armatorilor.

c) riscuri provocate de persoane straine de nava.

2. Riscuri asigurabile la cererea expresa a asiguratului cu plata unei prime suplimentare

• pierderi provocate de evenimente (ex: confiscarea marfurilor sau a navei de catre autoritatile unui stat, la schimbari de regim politic)

• pierderi provocate de actiuni / masuri de razboi, tulburari sociale, razboi civil

• actiuni de piraterie

3. Riscuri neasigurabile (nu indica raspunderea asiguratorului)

Ca exemple:

• fenomene fizico-chimice specifice naturii marfii (mucegairea, aprinderea cerealelor, rancezirea uleiului, oxidarea fierului)

• pierderi generate de dol (inselaciune)

• pierderi ce tin de neglijenta grava a asiguratului sau a reprezentantilor sai cu privire la pregatirea marfii pentru transport

• pierderi provocate de viermi, rozatoare, insecte

• pierderi normale din timpul transportului (uscarea cerealelor  cantaresc mai putin)

• pierderi provocate datorita intarzierii in livrarea marfurilor

• pierderi generate de scaderea pretului pana la momentul ajungerii la destinatie.

Avariile navei si ale marfii in asigurarea maritima

In urma producerii unui risc asigurat, se inregistreaza anumite pagube, denumite, in practica asigurarilor maritime, avarii.

Avaria reprezinta o paguba materiala sau degradarea unui obiect indiferent de marimea sau de cauza acesteia.

In functie de natura obiectului asigurat, de intensitatea actiunii riscului, de dimensiunea pagubelor, de posibilitatea de recuperare si de interesele pe care le afecteaza, avariile sunt de trei categorii principale:

- avaria totala reprezinta pierderea completa a bunului asigurat sau vatamarea integritatii si trasaturilor fizico-chimice ale acestuia pâna la incetarea de a mai face parte din categoria de bunuri de care apartinea initial.

- avaria particulara se caracterizeaza prin faptul ca paguba materiala adusa unor bunuri este consecinta directa a fortei majore (furtuna, incendiu), a unei greseli de navigatie (abordaj, coliziune) sau a viciilor proprii bunurilor respective. Avaria particulara are un caracter accidental si este efectul unor riscuri produse in afara vointei oamenilor.

- avaria comuna reprezinta cheltuiala extraordinara sau sacrificiul realizat in mod intentionat si rational pentru salvarea de la pericolul care ameninta interesele tuturor celor care participau la expeditia maritima. Pentru ca o paguba sau o cheltuiala sa fie acceptata ca avarie comuna, trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

• sa fie intentionata si rationala;

• actiunea sa aiba drept scop salvarea de la o primejdie comuna a navei, a incarcaturii acesteia, precum si a navlului; acest sacrificiu sa fie neaparat necesar;

• sacrificiul sa fie real;

• actiunea sa aiba loc in conditii exceptionale, si nu in conditii normale de navigabilitate;

• sacrificarea voluntara a unei parti din averea aflata in pericol, cheltuielile de salvare, ca si toate cheltuielile ce intra in avaria comuna, se suporta atât de bunurile salvate cât si de cele sacrificate, in mod proportional cu valoarea lor neta, la data si la locul unde expeditia maritima s-a incheiat.

Stabilirea caracterului avariei este foarte importanta, deoarece regimul de decontarea a pagubelor difera, in functie de natura avariei.

In cazul avariei particulare, paguba se suporta fie de nava, fie de incarcatura, in functie de bunul care a fost supus avariei sau pentru care s-au facut cheltuielile de salvare.

In cazul avariei comune, paguba suferita se repartizeaza intre nava, incarcatura si navlu. Cheltuielile extraordinare pe care le-ar ocaziona armatorul in legatura cu avaria comuna si care pot fi asigurate sunt:

• cheltuieli portuare efectuate in portul de refugiu;

• reparatiile la nava efectuate in portul de refugiu;

• salariile si retributia aferenta orelor suplimentare cuvenite echipajului navei;

• intretinerea echipajului si combustibilului consumat;

• remorcarea pâna la al doilea port de refugiu sau pâna la destinatie;

• inchirierea pompelor pentru voiaj;

• cheltuieli de dispasa;

• costul asigurarii.