Asigurări maritime

1. Expunerea la risc in utilizarea navelor

In vederea intelegerii cat mai bune a necesitatii existentei unei categorii speciale de asigurari destinate sectorului maritim-fluvial, este esentiala trecerea in revista a principalelor riscuri cu care se confrunta cei implicati in acest domeniu de activitate.

Pentru inceput trebuie sa spunem ca riscurile din acest domeniu se pot imparti pe trei categorii principale:

a. riscuri de raspundere civila;

b. riscuri de distrugere sau avariere a navelor proprii;

c. riscuri de distrugere sau avariere a bunurilor in tranzit maritim.

Riscurile de raspundere civila, la randul lor se pot structura pe trei categorii, si anume:

• Raspunderea pentru vatamarea, imbolnavirea sau decesul:

- Membrilor echipajului;

- Muncitorilor portuari, pasagerilor sau altor persoane aflate la bord;

- Persoane care nu se afla la bordul navei ;

• Raspundere pentru avarierea:

- Altor nave (abordaj);

- Bunurilor existente pe alte nave, inclusiv a incarcaturii acestora;

- Podurilor, docurilor, cheiurilor, ecluzelor navigabile si altor structuri;

• Raspundere pentru prejudiciile aduse de poluare.

Navele si bunurile in tranzit sunt expuse in mare acelorasi tipuri de riscuri si anume:

• Riscurile naturii:

- Furtuni puternice;

- Valuri uriase si mare foarte agitata (pot cauza avarii indeosebi marfii);

- Incendiu, trasnet, cutremur de pamant (riscul de cutremur este valabil doar pe perioada stationariiin port);

• Riscuri maritime:

- Naufragiu (datorita apelor putin adanci, stancilor etc.);

- Esuare (din cauza bancurilor de nisip);

- Abordaj (coliziunea a doua vase intre ele);

- Coliziuni cu diverse obiecte pe apa (diguri, poduri etc.);

- Piraterie (daune produse de persoane care nu fac parte din echipaj si pasageri);

- Baraterie (comportament intentionat si periculos al echipajului ce aduce prejudicii proprietarului navei);

• Riscuri generale:

- Explozia (deflagratie de forta la bordul navei ce poate aduce avarii atat marfii cat si navei);

- Furtul (sustragerea bunurilor de catre terti in dauna proprietarilor);

• Riscuri speciale

- Ca urmare a unor proprietati fizico-chimice ale marfurilor: scurgerea, spargerea, ruginirea, risipirea, asudarea, incingerea, alterarea, etc.;

- Datorate unor cauze speciale (razboi, greve): stricaciuni si distrugeri cauzate de mine, torpile, confiscarea bunurilor, rechizitie, blocada, replesalii, sechestru, embargou, captura etc.

2. Avariile si clasificarea lor

In terminologia specifica activitatii de asigurare maritima, conceptul de paguba, ce denumeste rezultatul producerii riscului este inlocuit de notiunea de avarie.

In cadrul unei prime clasificari a avariilor dupa magnitudinea cu care este afectat obiectul asigurat de producerea riscului, se poate face impartirea in pierderi partiale si pierderi totale.

Pierderile totale, la randul lor sunt de doua feluri: pierderi totale reale (in cazul in care obiectul asigurat este complet distrus, fara posibilitatea recuperarii si repararii) sau pierderi totale constructive sau prezumate (atunci cand cheltuielile pentru a salva, recupera si repara obiectul asigurat depasesc valoarea reala a navei sau obiectul asigurat este abandonat din cauza ca pierderea totala reala este inevitabila).

Pierderile partiale apar in cazul in care bunurile nu sunt distruse in mod integral, la bunul asigurat intervenind degradari calitative sau lipsuri cantitative.

Intr-o a doua clasificare, putem imparti pierderile partiale in avarii particulare si avarii comune sau generale.Avaria comuna apare ca un element specific expeditiilor maritime ce implica participarea activa a mai multor proprietati, iar pagubele ii vizeaza pe toti subiectii expeditiei.Ca si nota distinctiva, avaria comuna se caracterizeaza prin faptul ca paguba sau cheltuiala extraordinara a fost facuta de comandant in mod intentionat si rational pentru salvarea celor care participau la expeditia maritima.

Pe plan international, referitor la avaria comuna s-a generalizat folosirea regulilor York-Anvers ce codifica uzantele pentru aceasta situatie, in varianta lor finala din 1974, acestea avand un caracter facultativ si devenind obligatorii doar prin acordul partilor contractante. Deoarece aceste reguli nu stabilesc decat cadrul general legat de avaria comuna, normele procedurale, instantele competente si celelalte amanunte se stabilesc conform legii valabile in locul producerii avariei.

Pentru ca o paguba sau cheltuiala sa fie considerata avarie comuna, este necesar sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

• Paguba sau cheltuiala exceptionala sa fie rezultatul unei actiuni intentionate a comandantului navei, iar masura sa fie rationala;

• Actiunea sa aiba ca scop salvarea atat a navei cat si a incarcaturii acesteia;

• Actiunea sa aiba loc intr-o situatie exceptionala si nu in conditii normale de navigabilitate;

• Sacrificiul sa fie real, respectiv sa nu fie aruncate peste bord obiecte considerate ca fiind lipsite de valoare .