Furtună în întreaga Europă - un risc subestimat

Prefaţă

Furtunile de iarnă din Europa reprezintă o pierdere potenţiala importanta pentru industria de asigurări. Evenimentele din decembrie 1999 au demonstrat foarte clar acest lucru. Deoarece aparitia furtunilor in Europa este supusă fluctuaţiilor majore, riscul de furtuna tinde să fie subestimat de multi jucatori din industria asigurărilor. La urma urmei, ultimii cincizeci de ani au arătat că asigurarea impotriva unei furtuni ale carei daune ating suma de 7 miliarde de dolari este de aşteptat să apară în Europa, aproximativ o dată la zece ani.

Evaluările riscului excesiv de optimist genereaza prime inadecvate care sunt insuficiente pentru a acoperi pierderile cauzate de furtuni pe termen lung. Ca rezultat, reasigurătorii nu mai sunt în măsură să asigure marja de care au nevoie pentru capitalul de risc pe care il furnizează. Astfel acoperirea riscului de furtuna europeană şi-a pierdut o mare parte din atractivitate pentru reasiguratori. În acelaşi timp, asigurătorii fiind prea increzatori au ajuns să incheie contracte neadecvate ca acoperire, ceea ce duce inevitabil la probleme de solvabilitate în urma unor evenimente majore, cum au fost furtunile din decembrie 1999.

O examinare aprofundată a acestor evenimente şi o descriere a fenomenlui furtunilor europene sunt prezentate in continuare. Atât subiectul seriilor de furtuni cat şi posibilele efecte ale schimbărilor climatice asupra furtunilor sunt examinate.

Un model al riscului de furtuna este indispensabil pentru evaluarea efectelor celor mai recente furtuni asupra industriei de asigurări, precum şi pentru stabilirea preţurilor de asigurare şi de reasigurare care sunt proporţionale cu riscurile.

Furtunile recente confirmă: datorita faptului ca furtunile de iarna din Europa reprezinta hazarde naturale cu pierderi enorme, ar trebui să fie luate mai în serios decât în trecut.

Capitolul 1 : Furtunile de iarna

1.1 Furtunile de zapada Lothar si Martin

La sfârşitul lunii decembrie 1999, cele mai severe furtuni de iarnă din anii ‘90 au atins Europa, după ce Danemarca a fost deja puternic lovita de Anatol pe 3 decembrie. Pe 26 decembrie, Lothar a traversat nordul Franţei, sudul Germaniei şi Elveţia în câteva ore, lăsând in urma nenumarate distrugeri. A doua zi, Martin a trecut prin sud, de asemenea, cauzand pierderi imense în centrul şi sudul Franţei, nordul Spaniei, Corsica şi nordul

Italiei.

Vitezele mari cu care s-au depasat Lothar si Martin s-au datorat vânturile vestice care sunt foarte puternice. Lothar a atins intensitatea maximă pe Coasta Atlanticului, din Franta menţinandu-si forţa si de-a lungul uscatului. Rafalele de vant au atins viteze precum 170 kilometri pe oră, în inima Parisului şi mai mult de 180 km / h la aeroportul Orly – cu 20% mai mare decât viteza maximă inregistrata pana atunci. Chiar înainte ca Lothar sa se stinga in Europa de Est, o alta furtuna puternica, Martin, a ajuns pe coasta de vest a Franţei. În timp ce Martin a traversat ţara s-au inregistrat rafale de vânt cu viteze de 160 de km / h şi 140 kilometri pe oră în Vichy şi Carcassonne.

Harta meteo la mare altitudine,26 dec 1999

Sursa : Storm over Europe, Swiss Re 2000, pag 5

Harta arata distribuţia presiunii la 5 km deasupra solului - cu cat sunt mai aproape liniile de un anumit tip presiune de alta, cu atat viteza vantului e mai mare. Diferenta de presiune dintre cea scazută din zona islandeză Kurt şi cea ridicata din zona Azore a generat o forta superioara a vânturilor de vest (a se vedea săgeată). Acestea combinate cu un curent de mare altitude (asa numitul jet stream), a intensificat furtunile Martin şi Lothar.