Cuprins
- CAP. I. CICLUL PROFITULUI-CONCEPT SI MANIFESTARE 2
- CAP. II. CAUZELE CICLULUI PROFITULUI 6
- II.1. Structura competitionala a industriei asigurarilor 6
- II.2. Cererea si oferta de asigurare 7
- II.3. Modelul economic 9
- CAP. III. FAZELE CICLULUI PROFITULUI 12
- III.1. Faza relansarii 13
- III.2. Faza competitiei 13
- III.3. Faza erodarii 15
- CAP. IV. INFLUENTE EXTERNE ASUPRA CICLULUI PROFITULUI 17
- IV.1. Influenta mediului 17
- IV.2. Influenta reglementarilor legislative 19
- CAP. V. CONTROLUL CICLULUI PROFITULUI 22
- V.1. Concentrarea 22
- V.2. Intrarea si iesirea libera de pe piata 23
- V.3. Diferentierea între produse 24
- V.4. Reglementarea preturilor 25
- CAP. VI. VIITORUL SOCIETATILOR DE ASIGURARE 27
- Bibliografie 29
Extras din proiect
CAPITOLUL I
CICLUL PROFITULUI-CONCEPT SI MANIFESTARE
Profitul se formeaza si se calculeaza ca atare numai la nivelul societatii de asigurari, deoarece practic acoperirea cheltuielilor din venituri, ca de altfel si realizarea propriu-zisa a gestiunii financiare, nu este de conceput la nivelul sucursalelor. Acest lucru îsi gaseste explicatia în caracterul aleatoriu al cheltuielilor cu plata despagubirilor si a sumelor asigurate. Diferenta dintre totalul veniturilor si cel al cheltuielilor societatii de asigurari formeaza profitul brut. Existenta unor diferente mari, în ceea ce priveste nivelul cheltuielilor cu plata despagubirilor, de la o sucursala la alta si de la un an la altul, permite aplicarea gestiunii financiare numai la nivelul societatii de asigurari.
Din profitul brut se preleva în fiecare an cel putin 5% pentru constituirea fondului de rezerva, pâna ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social. Dupa deducerea din profitul brut a acestei cote de 5%, rezulta profitul impozabil. Profitul ramas dupa plata impozitului pe profit reprezinta profitul net.
Având în vedere specificul activitatii unei unei societati de asigurari determinat, în primul rand, de caracterul aleatoriu al riscurilor , remarcam ca acesta îsi constituie, pe lânga fondul de rezerva mantionat mai sus, si alte fonduri de rezerva sau rezerve tehnice. Este vorba mai întâi de rezerva de prime pentru asigurarile de viata, care se stabileste pe baza calculelor actuariale si se administreaza separate de rezervele de prime pentru celelalte feluri de asigurari si reasigurari care se constituie din cotele-parti corespunzatoare riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele. De asemenea societatile de asigurari îsi constituie rezervele de daune în baza estimarilor, a datelor statistice sau a calculelor actuariale privind platile de efectuat în viitor.
Sumele transferate pentru constituirea rezervelor tehnice se deduc din veniturile asiguratorului pentru determinarea profitului aferent anului financiar în care s-au efectuat aceste transferuri.
Fondul de rezerva al societatii de asigurari are menirea de a acoperi cheltuielile cu plata despagubirilor ori de câte ori volumul acestora depaseste fondurile stabilite în acest scop din încasarile curente.
Ciclicitatea profitului în asigurarile generale nu reprezinta o noutate. De multi ani, asiguratorii au observat ca aceasta ramura de asigurari are perioade de criza si perioade de prosperitate. În trecut, asiguratorii au acceptat aceasta ciclicitate probabil datorita faptului ca veniturile obtinute în perioadele de prosperitate erau suficiente pentru a acoperi pierderile din perioadele de criza.
În 1975, industria asigurarilor din SUA, a înregistrat cea mai mare pierdere din anteriorii 50 de ani.Trei ani mai târziu, profitul a atins un nivel record pentru ca, ulterior sa coboare. În anul 1984, pierderile au atins valori atât de mari, încât reta profitabilitatii a scazut chiar si sub nivelul temutului an 1975. Insolvabilitatea, foarte rara în acea perioada amenita numerosi asiguratori si reasiguratori. Societati mari si mici si-au încetat activitatea sau au fost nevoite sa fuzioneze cu societati mai puternice pentru a evita falimentul.
Puternicele oscilatii ale profitabilitatii si disponibilitatii asigurarilor au determinat persoane din interiorul sau exteriorul industriei sa se întrebe daca aceasta ciclicitate poate fi controlata. Pentru a raspunde la aceasta întrebare, trebuie sa întelegem mai întâi mecanismul de producere a ciclului profitului.
Ciclul poate fi caracterizat ca fiind „o serie de evenimente periodice care se produc într-o astfel de succesiune încât ultimul eveniment al unei secvente precede imediat repetarea primului eveniment din noua serie”. Nodelul ciclului profitului se caracterizeaza printr-o crestere urmata de o descrestere, adica valoarea profitului creste pentru o perioada, dupa care descreste, pentru a creste din nou. Cele mai înalte puncte ale seriilor sunt numite „puncte de maxim”, iar cele mai joase sunt numite „puncte de minim”. În asigurarile generale, de obicei, ciclul profitului este cuprins între un punct de minim si urmatorul punct de minim – mai precis, din anul cu profitabilitatea cea mai scazuta pâna în urmatorul an cu profitabilitatea cea mai scazuta, perioada de profitabilitate ridicata fiind cuprinsa între acesti ani.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Profitul in Asigurari.doc