Achiziții și Fuziuni ale Băncilor din Europa Centrală și de Est la Nivel Internațional

Capitolul I

Sistemul bancar european

I.1 Structura şi evoluţia sistemului bancar

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de institutii financiar-bancare, care functionează într-o tară răspunzând necesitătilor unei etape a dezvoltării social-economice.

Economia de piată presupune existenta unui sistem bancar care sa asigure mobilizarea disponibilitatilor monetare ale economiei si orientarea lor spre desfăsurarea unor activităti economice eficiente.

Într-o economie de piată, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concentrare a economiilor societătii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investitii.

Conform unor opinii exprimate în literatura de specialitate, elementele componente ale sistemului bancar sunt:

- Intrãrile în sistemul bancar, reprezentând acel factor care condiţioneazã existenţa şi funcţionarea celorlalte componente ale sistemului, dar cu care se aflã într-o strânsã relaţie de intercondiţionare reciprocã.

La rândul lor, intrãrile sunt reprezentate de urmãtoarele elemente:

- resurse umane

- mediul economic

- resursele financiare(depozite, resurse interbancare, alte resurse atrase)

- informaţiile

- Structura de transformare, care reprezintã banca cu structura sa organizatoricã

- Ieşirile- produse şi servicii bancare- reprezintã rezultatul acţiunii primelor douã, de calitatea acestei acţiuni depinzând în final valoarea mulţimii de ieşiri

Ieşirile se fac prin interfaţa bãncii şi constau în:

- servicii bancare: operaţiuni de schimb valutar, operaţiuni de arbitraj pe pieţe monetare în numele bãncii sau al clienţilor, servicii de asistenţã în materie financiarã, juridicã şi patrimonialã

- produse bancare: instrumente de platã şi decontare, cecuri de virament cu şi fãrã limitã de sumã, cecuri pentru ridicarea de numerar, cecuri de garanţii emise, contractul de credite, extrase de cont privind operţiunile efectuate în conturile deschise clienţilor

- Structura de conducere a bãncii- care are ca obiectiv organizarea, planificarea şi controlul elementelor de mai sus, în scopul realizãrii obiectivelor bãncii.

Începând cu anul 2000 apar primele realizări în sistemul bancar:

- continuarea procesului de restructurare şi privatizare;

- creşterea calităţii serviciilor prestate şi educarea populaţiei;

- stimularea atragerii economiilor agenţilor economici şi populaţiei în sistemul bancar;

- modernizarea sistemului de plăţi prin dezvoltarea sistemului electronic de plată;

- intensificarea operaţiunilor de piaţă de capital;

- dezvoltarea de instituţii financiare specializate pentru activităţi de leasing, brokeraj, asigurări, investment banking, fonduri de investiţii, fonduri de pensii.

Evoluţia sistemului bancar european evidenţiază aportul factorului legislativ la integrarea sistemului bancar. În acest sens grupează acţiunile întreprinse de factorii legislativi (Comisia Europeana şi Consiliul de Miniştri) în 5 etape:

- dereglementarea pietelor interne între 1957 şi 1973;

- diversele încercări către armonizarea reglementărilor bancare între 1973 şi 1983;

- directiva privind o singură autorizare, controlul intern, recunoaşterea reciprocă şi liberalizarea serviciilor bancare -1992’

- crearea unei singure monede în 1999;

- planul de Acţiune privind Serviciile Financiare (2001-2005).

Prima etapã a început în 1957 şi a corespuns obiectivului Tratatului de la Roma care avea ca scop transformarea pieţelor naţionale într-o singură piaţă comună.

A doua etapă referitoare la armonizarea reglementărilor bancare a început mai concret în 1977 odată cu adoptarea Primei Directive Bancare (Directiva 77/780/EEC) referitoare la coordonarea legilor, reglementărilor şi prevederilor legislative ale instituţiilor de credit.