Managementul Riscului de Creditare la ING Bank

Introducere

Analiza managementului riscurilor în domeniul bancar este o problemă mereu actuală şi extrem de importantă. Inovaţiile apărute pe piaţa financiară, internaţionalizarea operaţiilor specifice, creşterea presiunii competiţiei reprezintă numai câteva argumente care impun realizarea unei supravegheri permanente a riscurilor la care este expusă banca, urmărite în ansamblul lor, dar şi individual. Acestea sunt principalele considerente pentru care se impune permanent găsirea de noi metode de gestionare a riscurilor, având în vedere identificarea, evaluarea, managementul şi controlul riscurilor la nivelul sistemului bancar, dar şi al fiecărei bănci în parte.

Calitatea managementului bancar şi gestionarea riscului de management reprezintă componente esenţiale ale siguranţei, securităţii şi stabilităţii fiecărei instituţii de credit.

Fiecare instituţie financiară încearcă să obţină o organizare la nivel înalt conformă cu realitaţile curente legate de schimbările economice şi ale pieţelor financiare. Acest mod de abordare subliniază responsabilitatea principalilor participanţi la procesul guvernamental, corelată cu managementul diferitelor dimensiuni ale riscului financiar. În ultimul deceniu, inovaţiile pe piaţa financiară şi internaţionalizarea rezultatelor financiare fac de nerecunoscut imaginea băncii. Progresele tehnice şi dereglările pieţei conferă împreună noi oportunităţi în domeniul bancar în condiţiile sporirii presiunii concurenţei între bănci şi nu numai.

Băncile sunt supuse unui larg şir de riscuri în cursul operaţiunilor lor, vorbind de un sistem de riscuri care de cele mai multe ori acţionează simultan şi interdependent. În general, riscurile bancare sunt împărţite în câteva categorii printre care se numără riscurile de creditare, riscurile de lichiditate, riscurile operaţionale, riscurile de piaţă, riscurile juridice, riscurile strategice, etc.

Riscul de creditare (denumit şi risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare) exprimă probabilitatea neîncasării efective, la scadenţă, a fluxului de numerar anticipat, determinat de creditare. Riscul de credit este perceput de majoritatea băncilor din România ca fiind în creştere, pe fondul extinderii activităţii de creditare, în special pe segmentul de retail. Gradul înalt de substituţie valutară a activelor, riscul valutar contribuie la accentuarea riscului de credit. Calificativul „în creştere” asociat tendinţei riscului de credit este explicabil în condiţiile în care absenţa altor oportunităţi de plasament (piaţa de capital), cât şi reducerea randamentelor la titlurile de stat vor susţine în continuare dezvoltarea creditului neguvernamental, accentuând competiţia.

Aşadar, factorii care au antrenat acest tip de risc pentru băncile din România au fost, în principal, conjunctura economică dificilă, starea de sănătate financiară necorespunzătoare a clienţilor şi absenţa supravegherii clienţilor. Pentru sistemul bancar românesc efectele antrenate s-au materializat în pierderi totale sau parţiale ale capitalului împrumutat şi pierderi ale dobânzilor în funcţie de natura garanţiilor şi de posibilităţile de valorificare ale acestora.

Lucrarea de faţă prezintă în esenţă principalele particularităţi ale managementului riscului de creditare ale ING BANK.

Particularizările tehnicilor utilizate în prezent în cadrul sistemului bancar românesc pentru managementul riscului de credit sunt exemplificate aşadar, pe modelul băncii ING, instituţie bancară cu un renume de soliditate şi experienţă în domeniul creditării.

Lucrarea este structurată pe trei capitole.

În primul capitol al lucrării „ Informaţii generale - ING Bank ” am încercat să prezint succint un scurt istoric privind activitatea bancară generală a instituţiei financiare ING, respectiv o prezentare a produselor şi serviciilor de bază ale acesteia.

Al doilea capitol „ Studiu de caz privind managementul riscului de credit al băncii ING ” se axează în principal pe înfăţişarea aspectelor esenţiale privind gestionarea riscului de creditare al băncii, prezentarea unei analize privind portofoliul de creditare al băncii, şi analiza profilului de expunere la risc, precum şi o sinteză a principalelor categorii de credite a băncii pentru perioada 2007-2009.

În cadrul celui de-al treilea capitol, intitulat „Măsuri de reducere şi prevenire a riscului de creditare adoptate de către ING Bank” mi-am îndreptat atenţia asupra principalelor metode şi politici de prevenire, respectiv, de reducere a riscului de creditare adoptate de către banca ING.

CAP.1. Informaţii generale - ING Bank

ING Bank a luat fiinţă la jumătatea secolului trecut, în Olanda, când asigurările şi operaţiunile bancare au jucat un rol important în dezvoltarea sectorului financiar din această ţară.

Grupul a fost creat în 1991 prin fuziunea celei mai mari companii de asigurări olandeze, Nationale Nederlanden, cu una dintre cele mai mari bănci comerciale olandeze, NMB Postbank Group, compania care a rezultat fiind numită Internationale Nederlanden Group, pe scurt ING Formarea ING Group o fost rezultatul primei fuziuni depline din Europa între o bancă şi o companie de asigurări. Ulterior, compania şi-a schimbat numele, devenind ING Groep NV.

Încă din anul 1991, an în care a fost creat grupul, ING a evoluat de la stadiul de companie olandeză cu câteva activităţi internaţionale la cel de companie multinaţională de origine olandeză. Acest lucru a fost realizat nu doar printr-o creştere organică, dar şi prin numeroase achiziţii importante, prima dintre acestea având loc în 1995, când ING a preluat Barings Bank. Această achiziţie a dus la recunoaşterea brandului ING în toată lumea şi a întărit prezenţa diviziei de servicii bancare corporative pe pieţele emergente.

În prezent ING este o instituţie financiară internaţională care oferă servicii bancare, de asigurări şi de management al activelor unui număr de peste 85 de milioane de clienţi individuali, companii sau instituţii din peste 60 de ţări. Cu un personal de peste 130.000 de angajaţi, grupul deserveşte o gamă foarte variată de clienţi cum ar fi indivizi sau familii, mici afaceri sau mari corporaţii, instituţii sau guverne.