Organizarea, funcționarea și conducerea sistemului bancar

O banca poate fi definita ca o institutie care mobilizeaza mijloace banesti temporar disponibile, finanteaza si crediteaza persoanele fizice si juridice, organizeaza si efectueaza decontarile si platile in cadrul economiei nationale si in relatiile cu celelalte state, in scopul de a obtine profit. Aceasta definitie evidentiaza doua aspecte ale bancilor:

-primul aspect priveste legatura strânsa cu clientii, prestându-le servicii care le asigura reglarea si transferul fondurilor;

-al doilea aspect reliefeaza implicarea lor in viata economica, distribuind credite si creând moneda.

Forma moderna de organizare si functionare a unitatilor bancare a fost prefigurata de Banca din Amsterdam (1609), care elibera depunatorilor certificate negociabile exprimate intr-o moneda de cont proprie. Dar cea mai importanta institutie bancara care a reprezentat si mai reprezinta si in prezent un etalon pentru activitatea bancara a fost Banca Angliei, infiintata in 1694, care a capatat dreptul exclusiv de a emite bilete de banca.

in România, prima banca a fost Banca Nationala a Moldovei (1857) cu sediul la Iasi si sucursale la Galati si Bucuresti. in 1864, se infiinteaza la Bucuresti Casa de Depuneri si Consemnatiuni, iar in 1871, la Sibiu, Institutul de Credit si Economie Albina. Dezvoltarea sistemului bancar românesc s-a amplificat dupa anul 1880, anul infiintarii Bancii Nationale a României, care a fost conceputa inca de la infiintare ca banca de emisiune.

Necesitatea bancilor rezida, deci, in alimentarea continua a economiei cu capitaluri, posibil de realizat deoarece rotatia de ansamblu a acestor capitaluri se soldeaza cu importante sume temporar disponibile, care trebuie integrate in economie, orientate spre obiectivele dezvoltarii sale.