Ratingul de Credite

Ratingul este un cuvânt a cărui traducere literală semnifică „evaluare", desemnând în acelaşi timp un proces (analiza riscului), cât şi rezultatul final al acestuia (nota).

Ratingurile reprezintă scoruri (ranguri) care cuantifică riscul datorat pierderilor în eventualitatea intrării în incapacitate de plată a unui debitor şi gradul de recuperare a acestor pierderi.

Ratingul de credite reprezinta un calificativ exprimat numeric, aferent calitatii portofoliului de credite al fiecarei unitati bancare teritoriale.

Scopul introducerii ratingului de credite este acela de a diferentia nivelurile de risc in cadrul portofoliului de imprumuturi al bancii pentru:

- evitarea situatiei gruparii creditelor in categoriile cu risc major;

- determinarea trendului calitatii portofoliului astfel incat sa se poata intreprinde masurile necesare pentru a evita o deteriorare, in timp, a acestei calitati;

- asigurarea managementului riscului de credite si protectia corespunzatoare a bancii impotriva acestui risc.

Ratingul de credite se bazeaza atat pe comparatia de ordin statistic (istoric) cat si pe analiza si prognoza.

Sistemul de rating de credite, este de tip bi-dimensional, coroborand rezultatele analizei caracteristicilor clientului cu cele ale creditului.

Caracteristicile clientului se fundamenteaza pe analiza aspectelor generale, financiare, pozitia in (sub) ramura de activitate, de management si strategie.

Analiza caracteristicilor creditului se bazeaza pe istoricul relatiei de credit, indeplinirea conditiilor de eligibilitate, administrarea si monitorizarea creditului, serviciul datoriei, sursa de rambursare si natura colateralelor.

Caracteristicile creditului se refera la toate creditele de care beneficiaza clientii respectivi, pe termen scurt, mediu si lung, in lei si/sau valuta.

Ratingul de credite se calculeaza pentru toti clientii beneficiari de credite, aflati in portofoliu pe baza bilanturilor contabile anuale, iar in cursul anului cu ocazia acordarii/revizuirii creditelor, atunci cand conducerile unitatilor bancare teritoriale considera necesar.

La nivelul unitatilor bancare teritoriale, ratingul de credite se calculeaza ca medie ponderata a ratingurilor de credite individuale ale clientilor aflati in portofoliu.

Nivelul cel mai bun al ratingului de credit este 1, iar cel mai slab 5, practic un credit cu ratingul 5 este considerat pierdere, nivelul acceptabil fiind 3.

Creditele cu un rating mai slab decat 3 pot fi aprobate la propunerea sucursalelor judetene numai de catre Centrala bancii, indiferent de nivelul expunerii.

Ratingul de credit se calculeaza atat pe baza situatiilor contabile periodice pentru a se cunoaste in mod real si obiectiv calitatea si structura de ansamblu a portofoliului de imprumuturi al bancii, dar si ca obiectiv strategic de atins pentru perioada urmatoare privind calitatea portofoliului de credite, ca parghie a managementului riscului de credite.

Cel putin odata pe an, in functie de obiectivele strategice ale bancii si de situatia reala a portofoliului de imprumuturi, la propunerea Directiei Generale de Metodologie si Management al Riscurilor, organele de conducere ale bancii aproba ratingul de credite acceptabil pentru banca pe anul urmator, in functie de conditiile si evolutiile de pe piata, cu defalcare pe sucursalele judetene.

Ratingul de credite propus nu va putea fi inferior celui realizat (existent).

In cazul unitatilor bancare teritoriale la care ratingul de credite stabilit pentru perioada urmatoare este mai bun decat cel existent efectiv, noile credite care se vor propune spre aprobare vor trebuie sa vizeze numai clienti si afaceri foarte bune, concomitent cu masuri ferme pentru recuperarea creantelor de la clientii cu un rating inferior.

Politicile de creditare si de management al riscului de credit.

Activitatea de creditare se desfasoara astfel incat sa raspunda principiului prudentei in procesul de aprobare a solicitarilor de credite si sa asigure controlul si asumarea constienta a tuturor riscurilor care decurg din relatia bancii cu clientii sai.

Riscul de credit inglobeaza atat riscul in activitatea de creditare propriu-zisa cat si in alte tranzactii initiate pentru clientii bancii, cum sunt: emiterea de scrisori de garantie, deschiderea/confirmarea de acreditive, analizarea, scontarea unor efecte de comert prezentate de clienti, investitii in actiuni si alte valori mobiliare, alte facilitati acordate clientilor.

In scopul evaluarii si limitarii riscului in activitatea de creditare se recomanda ca fiecare banca sa promoveze politici generale, specifice si sectoriale.

- Politicile generale vizeaza diminuarea riscului de credit care se refera atat la clientii persoane juridice cat si la persoanele fizice sau persoanele aflate in relatii speciale cu banca, si privesc, in principal, urmatoarele:

• Volumul si structura creditelor (lei/valuta, maturitati), determinata la randul sau, de volumul si structura resurselor de creditare atrase de la clientela, fiind interzisa acordarea de credite pe termen de peste 90 de zile pe seama resurselor la vedere mai mult de cca 30 % din soldul mediu permanent al acestor disponibilitati.