Sisteme și operațiuni bancare

EVOLUŢII ŞI MUTAŢII ÎN CEEA CE PRIVEŞTE PRODUSELE BANCARE

În ţările dezvoltate, în contemporaneitate s-a încheiat de mult „bancarizarea”, proces în care toate firmele şi persoanele au conturi deschise la bănci ceea ce permite ca efectuarea plăţilor, hotărâtoare prin substanţialitatea lor, să se desfăşoare prin bănci respectiv prin transferuri sau viramente bancare.

Iniţial, în mecanismul plăţilor era introdusă doar moneda, sub diferite forme, în general moneda de aur care era mijlocul de plată universal. Treptat locul ei a fost luat de moneda de credit (fiduciară) care va permite o accelerare a plăţilor în economie. În prezent, derularea plăţilor are la bază sistemul compensării pentru care s-au creat case de compensaţie, înfiinţate în legătură cu extinderea utilizării cecurilor şi a altor instrumente de plată.

Pe măsura introducerii de noi tehnologii au fost reconsiderate instrumentele tradiţionale de plată, cecul şi cambia, prin alinierea lor la cerinţele transferului electronic de fonduri. Acum se folosesc metode de rezumare prin redarea elementelor esenţiale, prin caractere cu cerneală magnetică, cu scopul de a înlocui circuitul propriu-zis al documentelor suport-hârtie.

În a doua jumătate a sec. XX serviciile bancare s-au diversificat, pe de o parte prin angajarea în unele operaţiuni, altă dată aflate în sarcina altor intermediari financiari şi prin prestarea unor noi servicii aflate în zone de graniţă cu alţi operatori financiari.

Această extindere a serviciilor bancare au urmărit, evident, şi profitul dar, pe de altă parte, au urmărit să sprijine pe client, uşurându-i accesul la servicii utile şi dorite.

Într-o etapă mai apropiată, în anii 70, bancile au dezvoltat programe de dezvoltare a afacerilor, au dezvoltat pe scară largă marketingul bancar, angajându-se pe toate laturile sale componente:

• Evaluarea necesităţilor prezente şi viitoare ale clienţilor;

• Stabilirea şi organizarea oferirii produselor care să satisfacă aceste necesităţi;

• Promovarea şi orientarea produselor pentru a răspunde cerinţelor considerate ale afacerilor;

Aceste orientări au prefigurat desfăşurarea eforturilor de dezvoltare a reţelei de servicii.

CAPITOLUL I

SPECIFICUL PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR BANCARE

Rezultatele activităţii unei intreprinderi pot fi bunurile sau serviciile. Pentru bănci, produsele reprezintă de fapt servicii. După natura lor există mai multe tipuri de servicii bancare:

• Servicii pure, în care munca este factorul principal, cum ar fi activităţile de consultanţă, inginerie financiară etc.;

• Serviciile mixte, care combină munca cu echipamentele. Prin creşterea rolului informaticii în bănci, aceste servicii se dezvoltă în detrimentul serviciilor pure. De exemplu, activitatea de consultanţă se bazează din ce în ce mai mult pe instrumente cum ar fi sistemele expert, softurile specializate care ajută procesele decizionale;

• Serviciile care au ca suport capitalurile (credite şi depozite). Aceste servicii rezultă din funcţia de intermediere financiară şi sunt caracteristice suprapunerii activităţilor comerciale şi financiare într-o bancă.