Cultura plantelor industriale

Argument

Rezultatul final al muncii depuse in ramura cultivarii plantelor il constituie productia vegetala. Cantitatea totala de produse obtinute, precum si recolta medie la de pe un hectar suprafata cultivata depinde de intregul complex de masuri agrotehnice care se aplica.

Ansamblul de lucrari care se efectueaza anual in vederea stabilirii productiei totale si a recoltei la hectar sunt cunoscute sub denumirea de ,,determinarea recoltei la hectar si a productiei totale’’, in care se imbina metoda directa cu cea indirecta. In cadrul acestor lucrari, un loc de seama il ocupa lucrarea de evaluare a recoltei, prin care se pot obtine primele date cu privire la recolta probabila.

Evaluarea recoltei dupa aspectul vegetativ.

In cazul evaluarii recoltelor, inregistrarea se face pe baza de apreciere. Evaluarea recoltei inseamna aprecierea recoltei medii la hectar pe baza cunoasterii elementelor care, in mod obisnuit, determina marimea acesteia.

Evaluarea dupa aspect vegetativ la principalele culturi furnizeaza elementele necesare cu privire la recolta probabila care servesc ca date provizorii pana la obtinerea rezultatelor definitive (in urma cantaririi recoltei la batoza, preluarii plantelor contractate etc.).

Caracterizarea rezultatelor obtinute de pe urma cultivarii unei anumite plante agricole intr-o unitate teritorial-administrativa sau zona de productie se face, in primul rand, cu ajutorul recoltei la hectar.

INUL

- Cultura inului de fuior

Din in se obtin fibre valoroase, din care se fabrica tesaturi valoroase, cunoscute înca în industria de lacuri si vopsele. Resturile vegetale ca fibrele scurte, pleava, din antichitate, bune conducatoare de caldura si rezistente în timp. Din seminte se extrage si ulei folosit puzderiile se utilizeaza în hrana animalelor, la fabricarea hârtiei si placilor. Se recomanda drept combustibil pentru încalzirea serelor din plastic cu sobite mici din metal.

- Zonarea ecologica.

Cultura inului este concentrata în zonele subcolinare si depresiunile intra si submontane, foarte favorabile sau favorabile, mai ales în nord – vestul Transilvaniei. Se aleg solurile profunde (cernoziom, brun, roscat de padure), cu fertilitate ridicata sau medie, neutre sau slab acide, asigurate cu apa din precipitatii. Locul în asolament. Ca plante premergatoare se prefera cerealele de toamna, leguminoasele si porumbul. Cultura poate reveni pe aceeasi tarla dupa 5 – 6 ani. Este o planta buna premergatoare culturilor agricole si desigur pentru cereale în cadrul rotatiei. Nu se cultiva dupa cartof, sfecla de zahar atacate de putregai. Particularitati biologice. Inul (Linum usitatissimum) face parte din familia Linaceae si se prezinta ca o planta ierboasa, cu o tulpina scurta sau înalta, ramificata, la care lungimea tehnica (partea neramificata)este cea mai bogata în fibre (fig. 8.1). Perioada de vegetatie este de 90 – 100 zile si necesita pentru parcurgere de la rasarirea la recoltare 1400 – 1800o C,iar în timpul maturitatii 700 – 900 oC. La temperatura zilnica de +14o C are loc începutul cresterii intense. Pentru înflorit si coacere au nevoie de +17o C.

Este o planta pretentioasa fata de umiditatea din sol si din aer. Nu poate suporta seceta cu temperaturi tropicale. Are pretentii moderate fata de elementele nutritive.

- Locul în asolament.

Ca plante premergatoare se prefera cerealele de toamna, leguminoasele si porumbul.Cultura poate reveni pe aceeasi tarla dupa 5 – 6 ani. Este o planta buna premergatoare culturilor agricole si desigur pentru cereale în cadrul rotatiei. Nu se cultiva dupa cartof, sfecla de zahar atacate de putregai.