Falsificările Laptelui și Metode de Identificare

Falsificările laptelui

Cele mai frecvente falsificări ale laptelui se referă la:

1. Diluarea laptelui.

2. Smântânirea parţială sau adăugarea de lapte smântânit.

3. Adăugarea de lapte praf reconstituit.

4. Adăugarea de lapte provenit de la alte specii de animale.

5. Adăugarea de substanţe chimice pentru neutralizare şi conservare

( antiseptice,antibiotice).

6. Adăugarea de îngrăşăminte chimice.

Diluarea laptelui

Este cea mai frecventă falsificare şi conduce la reducerea procentuală a tuturor componentelor precum şi la scăderea densităţii. Pentru a aprecia gradul de diluare a laptelui se pot folosi metodele prezentate în continuare.

Metoda bazată pe determinarea substanţei uscate negrase

În general, substanţa uscată negrasă este o constantă. Se obţine scăzând din substanţa uscată totală,exprimată procentual, procentul de grăsime al probei respective. Substanţa uscată negrasă variază între 90 şi 97 g/l, deci dacă din calcul rezultă o valoare < 90, laptele se consideră că a fost diluat cu apă.

Procentul de diluare se calculează cu relaţia:

în care: Dil  ml de apă în 100ml lapte diluat;

G  procentul de grăsime al laptelui, în %;

x  substanţa uscată negrasă, în %.

Rezultă că pentru a efectua această determinare este necesar să cunoaştem substanţa uscată totală care se poate determina în laborator sau se poate calcula în funcţie de grăsime şi densitatea laptelui. Se poate calcula şi direct substanţa uscată negrasă pe baza grăsimii şi densităţii (grăsimea se determină în laborator):

Sut = 1,2G + 266,5 (relaţia lui Fleischman);

Sun = 0,2G + 266,5 (relaţia lui Fleischman);

în care: Sut  substanţa uscată totală, în %;

Sun  substanţa uscată negrasă, în %;

G  grăsimea, în %;

d  densitatea relativă a laptelui la 20 grade C/ 4 grade C.

Pe baza lui Sun, în cazul în care conţinutul de grăsime al probei analizate este mai mic decât al probei luate la grajd, se presupune că laptele a fost falsificat. În acest caz, cantitatea procentuală de apă se stabileşte cu relaţia:

% Dil= ,

în care: Sun1  substanţă uscată negrasă a probei recoltate la grajd, în %;

Sun2  substanţă uscată negrasă a probei de control analizate, în %.

Această relaţie poate fi aplicată numai atunci când se cunoaşte cu precizie originea laptelui (ferma producătoare). Dacă laptele provine de la diferiţi producători (lapte de colectare = de amestec), atunci relaţia menţionată nu mai este valabilă pentru că nu putem să îl determinăm pe Sun1.

Determinarea apei adăugate prin analiza conţinutului total de apă şi a conţinutului de proteine

Aşa cum s-a menţionat anterior, la laptele de consum din reţeaua comercială, standardizat la un anumit conţinut de grăsime şi chiar la laptele integral de colectare, nu se poate calcula conţinutul de apă adăugată Dil pentru diluare cu ajutorul formulelor lui Fleischman pentru că nu putem analiza proba de grajd.