Studii și Cercetări Privind Complexul Polifenolic și Parametrii de Calitate ale Vinurilor Roșii Obținute în Centrul Vinicol Banu Mărăcine

Capitolul I:

Istoricul cultivării viţei de vie în Oltenia şi descrierea centrului vinicol Banu Mărăcine-Dolj

Vinul a însoţit religia în practicile ei rituale, poeţii l-au cântat în toate împrejurările, artiştii au găsit în vin un real motiv de inspiraţie în creaţiile lor, oratorilor le dădea curaj şi vervă în formularea şi expunerea discursurilor, medicina şi farmacia l-au recomandat ca aliment, stimulent, fortifiant şi dezinfectant.

Aceste admirabile virtuţi ale vinului îşi găsesc originea în legende, cărţi sfinte, opere literare şi de artă, precum şi în prescripţii medicale formulate de medici şi farmacişti ai lumii antice.

Încă din adâncul antichităţii, vinul a constituit una din importantele pârghii de civilizaţie la popoarele care au venit în contact direct cu el, prin extinderea conştientă a culturii viţei de vie. Strâns legate de folosirea vinului în manifestările lor sunt civilizaţiile egipteană, caldeo-asiriană, ebraică, feniciană, persană. La curţile regilor şi împăraţilor perşi, vinul constituia, în cele mai multe cazuri, stimulator al inspiraţiei marilor cărturari şi mesteşugari pentru realizarea operelor lor.

Legende de o frumuseţe rară, pline de înţelepciune şi învaţăminte, îşi trag originea din preocuparea manifestată de conducătorii persani pentru înmulţirea şi răspândirea viţei de vie.

Viţa de vie s-a aflat la ea acasa în regiunile Carpatice nu numai în formă salbatică, obişnuită, ci chiar una evoluată din care se trage viţa nobilă europeană de astăzi. Geto-dacii au dezvoltat în mod deosebit această cultură pe ambii versanţi ai Carpaţilor. Cultura viţei de vie este, deci,de origine pur locală în regiunea Carpaţiilor. Ea s-a dezvoltat graţie existenţei în stare naturală a viţelor din zona din apropierea Dunării şi Mării Negre. Se poate considera că trecerea în cultura propriu-zisă a viţei de vie a avut loc în ţara noastra în secolul al V-lea î.Hr.

La cramele de pe dealurile din Oltenia, “numite şi pivniţe de vin” , după încărcarea butoaielor cu vin nou uşile erau închise, însă nezăvorâte, astfel ca oricine să poată intra înăuntru şi să bea cu o stacană, luându-şi vin de la cep; sau pivniţa era prevăzută cu o firidă lângă uşă, în care se găsea o cofă cu vin şi o cană, astfel că trecătorul însetat să poată lua până îşi potolea setea.

Vinurile roşii de calitate superioară se bucură în prezent de cele mai înalte aprecieri din partea consumatorilor avizaţi, datrită compoziţiei chimice complexe şi a însuşirilor organoleptice alese pe care le prezintă, vinul fiind considerat un aliment.

Ele sunt şi în atenţia igieniştilor şi nutriţioniştilor pentru influenţa benefică pe care o exercită asupra sănătăţii omului (când se recurge la un consum moderat), prin conţinuturile sporite în polifenoli, săruri minerale, acizi ş.a. pe care le conţin.

Vinurile roşii de calitate superioară se obţin în arealele viticole sudice, strict delimitate, unde soiurile producătoare de materii prime beneficiază de căldură si luminozitate din abundenţă (factori cu rol hotărâtor pentru biosinteza antocianilor si a glucidelor fermentescibile).

Staţiunea Didactică Banu Mărăcine este situată pe impunătoarele dealuri ce străjuiesc în partea de est şi nord-est municipiul Craiova, cunoscute în trecut sub denumirea de ,, Plaiul Vulcăneşti”, după numele preoţilor Vulcăneşti, care aveau concesionate suprafeţe mari de vie aici. Până în zilele noastre s-a păstrat renumele unor frumoase proprietăţi viticole, cum ar fi

,, Viile Negrescu ” ale fostului primar al Craiovei, care a construit în mijlocul viilor un frumos castel în onoarea fiului său Mircea, în anul 1927, a cărui arhitectură aminteşte de faimosul stil Brâncovenesc. Lângă castel a construit o cochetă pivniţă pentru vinuri, iar deasupra acesteia un foişor, din care se poate admira întregul amfiteatru viticol ,,Banu Mărăcine”.

Castelul adăposteşte astăzi o bogată bibliotecă ce conţine cărţi rare despre viţa de vie şi vin şi cărţi unicat apărute în ţară şi în lume în secolele XIX şi XX în domeniul oenologiei şi viticulturii.

Sunt semnalate şi plantaţiile viticole aparţinând boierilor Saita, Lăzeanu sau Popescu. Unul din fraţii Popescu i-a dat ca zestre fiicei lui o parte din vie şi i-a construit o cochetă vilă în punctul cel mai înalt al dealului. Astăzi în vilă funcţionează Laboratorul de viticultură al Facultăţii de Horticultură din Craiova.