Abordarea globală privind problemele acreditării, certificării și tehnicii încercărilor

Introducere

La baza formării Uniunii Europene este comerţul liber, dar practicarea sa în cadrul unei pieţe globale unice a fost un demers complex având în vedere că multe ţări îşi protejau propriile interese prin standardele tehnice interne. A fost nevoie de o legislaţie corespunzătoare pentru a depăşi aceste probleme care s-au soluţionat în mare parte prin armonizarea standardelor în interiorul Uniunii Europene. Rezultatul este acela că, pentru orice firmă care doreşte să exporte produse către UE, marcarea CE este obligatorie.

Acest proiect îşi propune să furnizeze informaţii privind legislaţia europeană în domeniul certificării conformităţii, acreditării şi tehnicii încercărilor, prin Abordarea Globală adoptată ca o completare a Noii Abordării, şi aplicarea marcajului CE.

În primul capitol al lucrării s-a prezentat conceptul de Abordare Globală, necesitatea ei, obiectivul şi principiile pe care se bazează. Al doilea capitol aduce în prim plan contribuţia Abordării Globale la certificarea conformităţii în mediul reglementat şi explică concepţia modulară iar studiul de caz al proiectului face referire la evaluarea conformităţii în cadrul firmei Policolor SA. Produsele fabricate de această organizaţie, fac parte din domeniul reglementat, astfel activitatea firmei cade, sub incidenţa Abordării Globale. Policolor a implementat un sistem de management al Calităţii conform cu standardul ISO 9001:2008, obţinând astfel un certificat SRAC recunosct internaţional.

Certificarea CE a fost acordată deoarece producătorul (Policolor) a demonstrat că produsul nu numai că îndeplineşte cerinţele tehnice stabilite în standardul corespunzător ci şi că acesta poate fi fabricat în mod constant la acel nivel. În consecinţă produsele trebuie fabricate în conformitate cu procedurile interne specifice ale firmei astfel încât nivelele calităţii finale să poată fi garantate.

Pentru a supravieţui în cadrul UE, firmele româneşti trebuie să cunoască standardele armonizate UE, cerinţele esenţiale ale CE pentru certificare şi un sistem al calităţii pentru a se asigura că produsele corespund întrutotul cerinţelor.

Capitolul 1 Abordarea Globală: concept, obiectiv, principii

Abordarea Globală se ocupă de problemele acreditării, certificării şi tehnicii încercărilor. Această abordare are ca principal obiectiv de a oferi consumatorilor încredere în activitatea producătorului, dar în mod deosebit în organismele de certificare angrenate de acesta şi în organismele de acreditare. Se folosesc, astfel, instrumentele acreditării şi certificării şi anume: acreditarea, certificarea conformităţii, organismul de acreditare şi organismul de certificare a produselor. Aceste instrumente sunt utilizate pentru a întări încrederea în calitatea: produselor, laboratoarelor care testează produsele, organismelor de certificare care evaluează produsele, organismelor de acreditare responsabile de evaluarea şi monitorizarea organismelor de certificare.

Această abordare a fost adoptată deoarece Noua Abordare în domeniul armonizării tehnice şi al standardizării a tratat doar la modul general evaluarea conformităţii şi certificarea concordanţei unui produs cu cerinţele esenţiale, respectiv cu standardele armonizate. Astfel Abordarea Globală din 1989 include puncte esenţiale cu privire la evaluarea conformităţii.

Abordarea Globală pentru evaluarea conformităţii se bazează pe următoarele principii:

• Stabilirea de module pentru fazele individuale ale procedurilor de evaluare a conformităţii şi prin formularea criteriilor pentru utilizarea acestor proceduri;

• Desemnarea şi înregistrarea organismelor responsabile pentru a pune în practică aceste proceduri;

• Marcarea produselor cu sigla CE;

• Folosirea standardelor europene privind asigurarea calităţii (seria EN ISO 9000) şi cerinţele ce necesită îndeplinite de către organismele de evaluare a conformităţii, care se ocupă de asigurarea calităţii (seria EN 45000);

• Înfiinţarea sistemelor de acreditare şi folosirea încercărilor comparative;

• Promovarea acordurilor de recunoaştere mutuală privind încercarea şi certificarea în domeniile nereglementate;

• Minimalizarea prin programe a diferenţelor dintre infrastructurile calităţii (cum ar fi sistemele de calibrare şi metrologie, laboratoarele de încercări, organismele de certificare şi inspecţie şi organismele de acreditare) existente între Statele Membre şi între sectoarele industriale şi susţinerea comerţul internaţional între Comunitate şi ţări terţe prin acorduri de recunoaştere mutuală, programe de cooperare şi asistenţă tehnică.

Abordarea Globală a fost prezentată de către Comisia Europeană în 1989. Ea a fost concepută de către Consiliul Comisiei Europene sub forma a două hotărâri: Hotărârea Consiliului referitoare la o abordare globală pentru evaluarea conformităţii şi Hotărârea Consiliului referitoare la modulele utilizate în directivele tehnice de armonizare pentru diferite etape ale procedurilor de evaluarea a conformităţii.

Abordarea Globală solicită dezvoltarea unei unei bucle de control care construieşte încrederea. Prima Buclă este sistemul calităţii producătorului. A doua buclă este interacţiunea între producător şi sistemul calităţii implementat, pe de o parte, şi laboratoarele de încercare independente, organisme de certificare şi inspecţie pe de altă parte. Ultima buclă face referire la verificarea competenţei laboratoarelor de încercări, organismelor de inspecţie şi de certificare, de către organisme de acreditare corespunzătoare. Cu alte cuvinte, există o ierarhie a buclelor de control concepute pentru a prmova încrederea.