Comerțul Electronic

Capitolul 1. Economia bazată pe cunoaştere

1.1. Premisele formării noii economii

Evoluţia societăţii omeneşti a devenit tot mai complexă şi mai imprevizibilă, datorită progresului tehnic şi dezvoltării sistemului informatic. Evoluţia societăţii reprezintă o necunoscută, nimeni neputând anticipa cu exactitate efectul tehnologiei asupra dezvoltării omenirii. Acum, ca şi în deceniile anterioare, se caută explicaţii pentru stadiul actual de dezvoltare a societăţii: de ce evoluţia a urmat un anumit traseu şi nu altul, care sunt perspectivele şi mai cu seamă cum se pot utiliza aceste direcţii pentru a nu se mai repeta greşelile trecutului şi pentru a echilibra nivelul de dezvoltare în toate statele lumii? De aceea, devine deosebit de importantă analiza premiselor în care a luat naştere noua economie, căutând nu numai explicaţii pentru trecut, ci şi prognoze realiste pentru evoluţia economiei contemporane.

1.1.1. Piaţa – punctul de plecare în apariţia noii economii

Pentru înţelegerea condiţiilor de formare a noii economii, un rol esenţial revine şi în acest caz analizei unui element de bază al ştiinţei economice, piaţa. Acesta a constituit de fapt elementul central pe care s-au bazat celebrii reprezentanţi ai şcolii clasice engleze Adam SMITH şi David RICARDO când au pus bazele economiei ca ştiinţă. Tot piaţa şi legităţile funcţionării acesteia au constituit punctul de plecare şi în formularea concepţiilor neoclasice, iar mai târziu a celor neokeynsiste şi neoliberale.

Pieţele extinse şi instituţionalizarea lor prin procesul integrării au permis tot mai mult o liberă circulaţie a mărfurilor, globalizarea serviciilor şi accesul la informaţie. Aşa cum este unanim acceptat, tehnologiile de vîrf au avut un rol esenţial în formarea noii economii, dar numai în acest context.

Formarea noii economii nu se poate explica numai prin transformările produse de tehnologie în economia mondială, ci printr-un ansamblu complex de factori, în care un rol esenţial îl au neofactorii de producţie şi pieţele.

1.1.2. Revoluţia din ştiinţă şi tehnologie – premisă pentru apariţia noii economii

Anii 1950 au însemnat nu numai o perioadă de refacere intensă a economiilor distruse de război, ci şi manifestarea celei mai ample revoluţii în ştiinţă şi tehnică din istoria omenirii, revoluţie care, aşa cum va fi analizat, este considerată de mulţi analişti ca fiind încă în plină desfăşurare. Aceasta a produs mutaţii în toate sferele vieţii economice şi sociale, motiv pentru care este considerată o premisă importantă a naşterii şi dezvoltării noii economii.

Pe fondul creşterii economice de tip predominant intensiv şi al sporirii considerabile a capacităţii de absorbţie a pieţelor, cele mai avansate ţări ale lumii şi-au schimbat tehnologiile de producţie într-un ritm tot mai alert.

Revoluţia din ştiinţă şi tehnică a impus nu numai modificări radicale în modul de producţie, ci şi în universul de cunoaştere şi în conştiinţa colectivă.

După crearea tranzistorului, în anul 1948, electronica a constituit principala sursă de invenţii pentru crearea celui mai productiv domeniu înregistrat vreodată, tehnologia informaţiei (TI sau IT).

Dezvoltarea electronicii şi a telecomunicaţiilor a condus la crearea infrastructurii pentru tranzacţionarea şi transferul informaţiei, considerată ca fiind una dintre cele mai importante premise pentru formarea noii economii.

Sintetizând acest amplu proces, trebuie menţionată în primul rând o etapă importantă în care s-au format primele comunităţi de calculatoare.

Perioada anilor 1960, în care au apărut reţelele, bazate la început pe un calculator central, cu resurse partajate, a oferit primul indiciu cu privire la apariţia comunităţii mixte de astăzi, formată din oameni şi calculatoare.

În 1980, apariţia calculatoarelor personale (PC) a condus la dispariţia necesităţii de partajare a unei maşini de calcul centrale. Noua tendinţă a fost aceea de interconectare a calculatoarelor independente, egale ca performanţe. Aceasta a redefinit noţiunea de comunitate, creată de data aceasta între milioane de oameni, posesori ai unor calculatore puternice. S-a trecut astfel de la autocraţia calculatoarelor la democraţia acestora .

La începutul anilor 1980 calculatoarele personale nu cunoscuseră încă imensa răspândire de astăzi, dar specialiştii din domeniul tehnologiei informaţiei aveau deja o imagine clară asupra viitorului: reţelele de calculatoare aveau să schimbe faţa omenirii.

Deşi s-a dezvoltat continuu, reţeaua Internet nu a devenit un fenomen larg răspândit până la apariţia pe piaţă a programelor de tipul browser. Primul program de acest tip a fost creat în anul 1989 de către un programator în vârstă de 22 de ani, la Center for European Nuclear Research (CERN) din Geneva.

Astăzi, numele primului browser, WorldWideWeb, sau www, este asimilat cu însăşi denumirea spaţiului virtual. S-a demonstrat astfel că nu au fost suficiente inovaţiile legate de calculatoare şi telecomunicaţii, ci a fost necesar ca accesul la utilizarea şi transmiterea informaţiei să devină facil, deoarece piaţa informaţiei nu presupune numai producători, ci şi consumatori de bunuri informaţionale. Se poate vorbi despre maturizarea unei astfel de pieţe şi despre importanţa sa deosebită pentru toate sectoarele economiei numai când aceasta a devenit o piaţă extinsă, deschisă, în care au acces la informaţie toţi cetăţenii. Numai atunci când accesul la informaţie este de masă se poate vorbi despre formarea unei societăţi informaţionale şi nu când accesul aparţine exclusiv elitelor.