Comerțul electronic

ARGUMENT

„Ne place sau nu lumea se schimbă şi noi facem parte din ea”.

Apariţia primului computer cu o interfaţă de procesare a mesajelor ce a avut loc la 1 septembrie 1969 poate fi considerată un eveniment istoric, ce urma să-şi lase amprenta asupra întregii lumi.Tot în acest an putem vorbi de începutul a ceea ce noi numim astăzi Internet, deoarece în această perioadă s-a realizat comunicarea între 2 persoane aflate la distanţă prin intermediul Internetului.

Descoperirea Internetului reprezintă un moment important în istorie putând fi asemănat cu Revoluţia Industrială. Acesta a avut o evoluţie neaşteptată, iar numărul calculatoarelor conectate la Internet în anii 2000 a depăşit cu mult orice previziune. Dacă între 1990-1996 numărul calculatoarelor conectate era mai mic de 2 mil, în anul 2000 numărul calculatoarelor conectate la Internet atingea nivelul de 12 mil utilizatori, fiind vizibilă această evoluţie ascendentă a Internetului.

Deşi prima legătură la Internet a avut loc în urmă cu 40 de ani în România putem vorbi de internet doar de 16 ani. Astfel în 1992 apare primul nod românesc care realizează legatura internaţională cu EARN (European Academic Research Network) prin Universitatea din Viena . Cu un an mai tarziu nodul asigura conectivitatea completă la Internet , ICI fiind prima entitate din România conectată la Internet. România este astfel cuplată oficial la Internet, domeniul ro fiind recunoscut la nivel international de către Internet Asignement Numbers Authority. Cu toate astea în România Internetul s-a impus mai greu datorită lipsei calculatoarelor şi echipamentelor de comunicaţie, dar există şi un aspect pozititv, şi anume faptul că penetrarea Internetului în România a atins 16% în anul 2003, înregistrandu-se o creşte de 8 ori faţă de anul 1998.

Internetul poate fi considerat şi un mediu de afaceri deoarece interfeţele lui în diferite domenii de activitate sunt din ce în ce mai intense, oferind noi valenţe modului de desfăşurare a afacerilor. Această evoluţie a afacerilor electronice are o influenţă semnificativă şi asupra comerţului, dând naştere unei forme moderne de afaceri denumită: comerţ electronic. Dezvoltarea simultană a telecomunicaţiilor şi utilizării calculatoarelor a făcut posibilă crearea unor tehnologii specifice care vor influenţa esenţial activităţile economico-sociale, mai ales prin dezvoltarea extensivă a comerţului electronic.

Internetul măreşte câmpul de acţiune a comercianţilor şi înlătură barierele de intrare în el, chiar şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Cantitatea de produse şi servicii pusă la dispoziţia clienţilor este din ce în ce mai mare, acestea putând satisface cât mai bine doleanţele clienţilor. Această nouă tehnologie susţine pe cei ce doresc să-şi extindă sfera de acţiune în afara graniţelor, acţionând într-un mediu electronic şi având la dispoziţie soluţii rapide, care îi feresc de izolarea zonală sau naţională.

CAPITOLUL I

COMERŢUL

1.1. Comerţul-formă a schimbului în economie

In teoria si practica economica, comertul are o dubla acceptiune:

a) de categorie economica,de concept cu care se opereaza in judecatile si rationamentele economice,folosit cu precadere in teorie si

b) de ramura a economiei nationale,de sinteza a activitatii practice desfasurate de agenti economici,sens preponderant practice.

Etimologic, notiunea de comert provine din latina, de la cuvantul « commercium » ,cu semnificatia de schimb de ceva (commercium annonae = comert de grau) sau cu cineva (commercium civis = relatii cu cetatenii).

Sensul de schimb semnifica la romani atat relatiile directe intre producatori si consumatori, cat si relatiile infaptuite de negustori, in interiorul sau in afara lumii antice. Aparitia negustorilor a reprezentat cea de a treia mare diviziune sociala a muncii (separarea lor de mestesugari) si a avut loc atunci cand schimbul ,datorita amplorii si expansiunii sale,nu a mai putut fi infaptuit de producatorii insisi (crescatorii de animale,agricultorii sau mestesugarii).Folosind banii drept capital comercial,negustorii au preluat intermedierea schimbului dintre producatori si consumatori prin acte de cumparare si de vanzare a bunurilor,cu scopul obtinerii unui profit.Mijlocirea schimbului dintre producatori si consumatori este nota caracteristica a comertului ca fenomen economic si ca notiune.

Interpretarea in sensul logicii formale,in care un concept este definit prin genul proxim de apartenenta(de incluziune) si prin diferenta sa specifica,prin notele sale caracteristice,comertul se include,ca gen proxim,in schimbul din economie.

Schimbul reprezinta instrainarea rezultatelor propriei activitati,pentru a primi,in contraprestatie,alte bunuri si servicii.

El constitue principala forma de insusire a bunurilor de catre participantii la viata economica,pentru satisfacerea nevoilor de productie si de a trai,in conditiile in care fiecare producator se specializeaza in producerea anumitor bunuri si apeleaza la schimb pentru obtinerea celorlalte.

Schimbul si formele sale de infaptuire au caracter istoric,evolutia lor fiind data de dezvoltarea productiei,de amplificarea nevoilor oamenilor si de progresele in organizarea economiei.

In conditiile economiei naturale,cand se schimbau surplusurile de bunuri ale comunitatilor de pastori si agricultori,forma de schimb a constituit-o Schimbul direct(trocul),in care o cantitate dintr-o marfa A se schimba pe o anumita cantitate dintr-o marfa B.

Cu timpul.largirea si permanentizarea schimbului au dus la aparitia banilor,a unei marfi(la inceput bun,apoi metalele pretioase),care a devenit etalon general,putand fi schimbata pe orice alta marfa.

Dezvoltarea meseriilor si a agriculturii si adancirea diviziunii sociale a muncii,au determinat aparitia productiei de marfuri,adica a productiei destinate de la inceput schimbului si,prin schimb,satisfacerea nevoilor de trai ale producatorilor.