Comunicarea Sexuală

Istorie, teorie

Bărbaţii şi femeii au dezvoltat fascinante diferenţe sexuale de-a lungul evoluţiei umane. Cu toate că aceste diferenţe sunt ascunse în subconştientul nostru, ele afectează profund interacţiunile dintre sexe.

Toate animalele ştiu exact cum să se curteze unul pe altul şi cum să răspundă la aceasta. Fiecare specie ştie la ce să se uite şi ce reacţii are sexul opus când este interesat sau dezinteresat. Ca şi oameni ar fi normal să avem aceleaşi abilităţi, din naştere, dar se pare că la fel ca mersul pe picioare, care e ştiut de la naştere de animale, iar omului îi ia un an sa-l înveţe, comunicarea sexuală trebuie învăţată.

Comunicarea sexuală este o altă limbă. E diferită de restul comunicărilor „obişnuite”, dar nu diferită aşa cum este engleza de spaniolă. Este ca diferenţa între engleză şi matematică. Comunicarea sexuală dintre două persoane trebuie să înceapă imediat, după primul contact, dacă nu, nici nu va începe vreodată. Pentru a învăţa comunicarea sexuală trebuie să şti ce cauţi, să observi şi să fixezi paterne de comportament. Schematic comunicarea normală şi sexuală dintre două persoane arată astfel:

Cu toţii avem un eu social pe care l-am dezvoltat pentru a interacţiona cu alte persoane. E ca un scut de protecţie, care ne protejează de străini – care ar putea râde, bate joc, şi ne-ar umili. Eul social se supune regulilor de etichetă socială, astfel încât să nu fim răniţi prin descoperirea a prea multor aspecte despre noi.

Eul interior este condus de nevoi, dorinţe cu care ne naştem precum: nevoia de hrană, de adăpost, de dragoste şi binenţeles de sex. Străpungerea scutului format de eul social şi comunicarea directă de la eu interior la eu interior a dorinţelor sexuale reprezintă comunicarea sexuală. Cultura, religia şi o serie de alte forţe au reuşit să îngroape această abilitate naturală şi nu i-a dat voie să se dezvolte sau chiar să fie descoperită.

Stagiile comunicării sexuale

Un prim pas către o bună comunicare sexuală ar fi înţelegerea diferenţei dintre atracţie sexuală şi afecţiune. Atracţia nu e o opţiune, şi are loc rapid sau deloc. Dacă aştepţi, faci complimente, cadouri, mergi la întâlniri, etc., se poate crea şi dezvolta o afecţiune, dar niciodată atracţie sexuală. Afecţiunea aduce cu ea prietenia, atracţia aduce pasiunea.

Stagiile în comunicarea sexuală sunt următoarele:

1. Crearea scânteii atracţiei (flirt, deschidere discuţie cu umor îndrăzneţ)

2. Dezvoltarea tensiunii sexuale (afişarea unei aroganţe amuzante)

3. Amplificarea atracţiei (aplicarea sistemului doi paşi înainte, unul înapoi, părăsirea rapidă a locaţiei)

4. Avansuri fizice (mirosire, sărut, atingeri uşoare, etc.)

Concepte, reguli în comunicare

Sexul feminin este atras în mod natural de anumite trăsături masculine precum: încredere, masculinitate, conştienţă sexuală. Dacă bărbatul nu afişează aceste trăsături, atunci este improbabil că va atrage sexual femeile.

Dacă ar fi să însumăm calităţile pe care o femeie le caută la un bărbat, atunci aceste calităţi ar fi acelea pe care le are un LIDER. Adică acela nu va cauta aprobarea altora, ci face ceea ce decide fără a se gândi cu frică, teamă la urmări; trăieşte în lumea sa, în realitatea sa şi nu se destabilizează emoţional de evenimente externe lui; are o statură şi o poziţie încrezătoare care proiectează autoritatea în tot ceea ce face.

Astfel aceste calităţi ar fi , dar nu limitate la următoarele:

- Supra-încredere (aroganţă) care e fermecătoare, amuzantă etc.

- Capacitate de conducere

- Încredere/lipsă de nesiguranţă

- Caracter dominant;

- Controlat în gesturi, acţiuni;

- Egoist;

- Pretenţios, selectiv;

- Simţul teritoriului;

- Sfătuitor;

- Statură impunătoare;

- Privire pătrunzătoare.

Având în vedere aceste calităţi pe care o femeie le caută la un bărbat, pentru a comunica atracţie sexuală trebuie ca bărbatul să respecte următoarele reguli:

- să nu încerce sa fie un drăguţ, un social acceptat, un linguşitor;