Sistemul de Telefonie Asterisk

INTRODUCERE

Asterisk este o implementare de software gratis a unei telefonie de schimb private (PBX), creat în 1999 de Mark Spencer de la firma Digium. Ca orice PBX, el permite ataşarea telefoanelor pentru a face apeluri de la unul de altul, şi de a se conecta la alte servicii de telefonie, inclusiv reţeaua telefonică publică comutată (PSTN) sau la servicii Voice over Internet Protocol (VoIP).

Asterisk este lansat sub un model de licenţă dublă, folosind GNU General Public License (GPL), ca o licenţă de software liber şi o licenţă de proprietate de software pentru a permite licenţiaţilor de a distribui componente de sistem nepublicate.

Iniţial conceput pentru Linux, Asterisk, rulează de asemenea pe o varietate de sisteme de operare diferite, inclusiv NetBSD, OpenBSD, FreeBSD, Mac OS X, şi Solaris. Un port la Microsoft Windows este cunoscut sub numele de AsteriskWin32, cu toate că platforma "nativă", Linux, este cea care este cea mai frecvent utilizata.

Asterisk-ul include software pentru funcţii disponibile mai înainte numai în sistemele centralele comerciale costisitoare, cum ar fi căsuţă vocală, apel tip conferinţă, răspuns vocal interactiv (meniuri telefonice) şi automatic call distribution. Utilizatorii pot crea noi funcţii prin scrierea de scripturi pentru planurile de numerotare în limbaj propriu definit de Asterisk, sau prin adăugarea de module personale scrise în C, fie prin scrierea de scripturi de interfaţă gateway Asterisk în Perl sau alte limbaje de programare.

Pentru a ataşa un telefon obişnuit la un server Linux care rulează Asterisk, sau pentru a conecta trunchiuri către PSTN, server-ul trebuie echipat cu plăci speciale. (Un modem obişnuit nu este suficient.) Digium şi alte câteva firme vând astfel de plăci PCI care pot ataşa telefoane, linii telefonice T1 sau E1, precum şi altfel de linii digitale şi analogice.

Poate caracteristică cea mai interesantă de astăzi a Asterisk-ului este suportul pentru multe protocoale de Voce peste IP, incluzând SIP, H.323 şi MGCP. Asterisk poate să conlucreze cu majoritatea telefoanelor SIP, comportându-se atât ca server registrar cât şi ca gateway între telefoanele IP şi reţeaua PSTN. Dezvoltatorii Asterisk au proiectat de asemenea un nou protocol numit IAX, pentru a transporta în mode eficient apeluri între două sau mai multe centrale Asterisk.

Prin suportarea acestei multitudini de servicii telefonice tradiţionale precum şi a serviciilor de VoIP, Asterisk-ul le permite celor care aleg să îl folosească să dispună de sisteme telefonice eficiente, sau să migreze treptat de la sistemele actuale către noile tehnologii. Alţii aleg să folosească serverele Asterisk pentru a înlocui PBX mai vechi, pentru a dispune de funţii noi (precum căsuţă vocală sau meniuri telefonice) sau pentru a face economie prin reducerea costurilor prin folosirea apelurilor prin internet.

1. Caracteristici ale sistemului Asterisk.

Cele mai multe linii telefonice, utilizează ceva numit serviciu POTS, care literalmente înseamnă "plain old telephone service".

Când plasaţi un apel cu telefonul de acasă (cu serviciul POTS), vocea şi comenzile de apelare sunt modulate pe 2 fire. Cele mai multe mufe de telefon au 4 fire: negru, galben, roşu şi verde. Dintre acestea sunt utilizate numai două din fire, roşu si verde. A doua pereche de fire, negru si galben sunt de obicei folosite pentru o linie telefonică secundara.

Când formaţi un număr de pe o linie moderna POTS, semnalele de ton (numite de asemenea DTMF, de la dublă frecvenţă multi-ton) sunt trimise prin cele doua fire tip de la telefonu stabilite prin cabluri interne. La un moment dat linia acesta de POTS se va alătura alte linii POTS din vecinătate într-o locaţie de distribuţie intermediară în cazul în care semnalele pot fi digitizate sau trimise pe o linie principala la compania de telefonie. În cele din urmă, toate aceste linii prin intermediul unei metode sau a alteia ajung într-o instalaţie de comutare, de obicei la biroul central (denumite adesea ca pur şi simplu CO). Sunetele generate de DTMF este recepţionat de către echipamentele care decodează sunetul in numerele apăsate. Aceste numere sunt apoi examinate de echipamente de comutaţie care determină ce să fac cu apelul respectiv.

Sistemul de telefonie intr-o instituţie poate varia de la o soluţie simplă, cum ar fi mai mai multe linii POTS sau mai mulţi linii de telefoane scumpe PBX (Private Branch Exchange) sisteme utilizând linii telefonice digitale. Un sistem PBX controlează apelurile telefoanelor într-o manieră similară cu echipamentele de la compania de telefonie.

VoIP, sau Voice over IP reprezintă o modalitate de înlocuire a transmisiei pentru comunicaţii între telefoanele PBX şi reţeaua PSTN. VoIP poate fi, de asemenea, utilizat pentru a înlocui liniile telefonice între birourile de la distanţă mare prin administrarea datelor transmise la mare viteză, conexiunile de reţea între locaţii, sau de pe Internet. Grupuri de oameni care folosesc VoIP pot crea legături între ei pentru a înlocuii PSTN şi direcţiona apelurile între ele direct prin LAN, WAN, sau Internet.

În timp ce Voice over IP (VoIP) este adesea văzut drept nimic mai mult decât o metodă de a realiza convorbiri de lunga distanta fara costuri suplimentare, valoarea reală a VoIP-ului este ca permite convorbirilor sa devina nimic mai mult decât o altă aplicatie în reţeaua de date.

Echipamente hardware VoIP există, care pot ajuta la facilitarea tranziţiei la VoIP de la sistemele traditionale sau asigură înlocuirea completă a echipamentelor existente. Unele sisteme PBX oferă compatibilitate nativa cu VoIP, altii o pună în aplicare într-o modalitate proprietara, fiind utilizata cu o flexibilitate limitata, iar altele nu oferă nici o compatibilitate cu VoIP în general. Multe dintre sistemele existente PBX pot fi dotate cu echipamente noi VoIP. Cel mai frecvent utilizat dispozitiv VoIP este adaptorul telefonic analogic, sau ATA. Un ATA ofera o cale de a interfaţă o linie digitală VoIP la echipamentele analogice telefonice. Dispozitivele ATA au cel putin un port de telefon, Ethernet sau capacitatea de Wifi. Cele două tipuri de porturi de bază găsite într-un adaptor telefonic analogic sunt interfata Foreign Exchange Office (FXO) precum şi interfata Foreign Exchange Station (FXS).

Asterisk transformă un PC cu cerinţele hardware minime într-un sistem PBX robust. Acesta poate fi folosit cu furnizorii de servicii VoIP sau prin utilizarea de echipamente FXO interfaţate cu VoIP, sau linii telefonice digitale.