Condițiile aplicării dreptului comunitar concurențial întreprinderilor

1. Introducere

În sens larg, dreptul concurenţei se referă la intervenţia în piaţă acolo unde există probleme ale procesului concurenţial. Procesul concurenţial merită protejat deoarece este esenţial într-o economie afectată de globalizare şi inovaţie. Concurenţa între întreprinderi duce la o piaţă eficientă şi ajută consumatorii prin presiunea asupra reducerii costurilor şi recompensarea organizaţiilor inovatoare, industriale sau furnizoare de servicii. Deşi nu se referă în mod direct la protecţia consumatorilor sau stabilirea unor standarde ale comerţului, ambele domenii beneficiază de aplicarea dreptului concurenţei. Această definiţie cere clarificări în legătură cu tipurile de materii care constituie substanţa dreptului concurenţei de oriunde şi co-autorităţile îndreptuite să soluţioneze eventualele litigii. Deşi concurenţa nu este definită în tratate, curtea, prin jurisprudenţa sa, a statuat că dispoziţiile tratatului comunităţilor economice referitoare la concurenţă constituie o prevedere esenţială pentru realizarea obiectivelor comunităţii şi în special pentru funcţionarea pieţei interne.

Una din condiţiile de bază pentru existenţa unei economii de piaţă funcţionale, alături de libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului, o reprezintă un mediu concurenţial nedistorsionat. Astfel, comercianţii, fie la nivel naţional, fie la nivel comunitar, trebuie să interacţioneze pe cât posibil în mod liber, fără influenţe negative din partea agenţilor puternici sau aflaţi în situaţii privilegiate, asociaţiilor de agenţi economici sau a statului. Într-o economie de piaţă funcţională, respectarea normelor privind concurenţa asigură progresul economic, apărarea interesului consumatorilor şi competitivitatea produselor şi serviciilor în cadrul economiei respective dar şi faţă de produsele de pe alte pieţe.

Mediul concurenţial poate fi afectat negativ de activităţile anticoncurenţiale care reprezintă obiectul sau efectul înţelegerilor sau a practicilor concertate între agenţii economici, de abuzul de poziţie dominantă a unor agenţi economici puternici; de asemenea, concurenţa poate fi distorsionată prin subvenţiile acordate de stat unor agenţi economici, ceea ce le creează o poziţie avantajoasă faţă de ceilalţi concurenţi pe piaţa respectivă.

2. Dreptul comunitar concurenţial

În ceea ce priveşte normele dreptului comunitar, Tratatul stabilind Comunitatea Europeană (TCE) prevede ca activitate esenţială a Comunităţii Europene crearea unui sistem care să asigure un mediu concurenţial nedistorsionat în cadrul pieţei interne. În acest sens art. 81 şi 82 din acelaşi Tratat interzic înţelegerile şi practicile concertate care au ca obiect sau efect restricţionarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa comunitară, precum şi abuzurile de poziţie dominantă. Condiţia comună pentru a fi aplicabile aceste norme comunitare este ca activităţile sau inactivităţile respective să afecteze comerţul între statele membre. În cazul în care, spre exemplu, o înţelegere care are ca efect restrângerea concurenţei într-un stat membru, dar nu aduce atingere comerţului cu alte state membre, atunci situaţia respectivă va intra sub incidenţa reglementărilor naţionale în cauză, fără a fi aplicabil art. 81 TCE

Articolele 88 şi 89 TCE reglementează ajutorul de stat, iar art. 86 prevede norme aplicabile agenţilor economici cu caracter public (ex. regii autonome, societăţi comerciale la care participarea statului este majoritară, etc.), care sunt obligaţi să respecte regulile specifice mediului concurenţial, având în vedere faptul că se află în situaţii speciale, privilegiate.