Aprecieri asupra potențialului și eficienței economice a energiei eoliene

Trăim o perioada cand constientizăm necesitatea de a trata natura ca pe un partener. Socurile produse de crizele energetice şi de materii prime, cu incepere din anii saptezeci ai secolului trecut, cu efecte pâna în prezent, au condus la conturarea unei concepţii noi, realiste, asupra corelatiei resurse- nevoi.

Perspectiva unei penurii a ofertei de combustibili clasici ( carbune, petrol si gaze naturale) se va face simţită treptat, incepând cu etapa actuală şi va continua până în anul 2020, confirmând sintagma: “ resursele limitate au o existenta limitată”.

Studiile de prognoză reliefează ca fiind foarte probabil ca, in anii 2030-2080, aprovizionarea cu petrol şi gaze naturale va înregistra modificări substanţiale datorită limitărilor cantitative şi calitative ale rezervelor exploatabile, de care vor beneficia, “cu prioritate, numai utilizatorii privilegiati”. Aceştia sunt identificaţi în ţările puternic industrializate, care consumă peste 75% din întreaga cantitate de energie produsă pe glob, cu toate că populatia lor reprezintă mai putin de 25% din populatia mondială.

Rezolvarea problemei energetice a generat o vie dispută între specialisti. Sunt voci care susţin că este prea târziu şi în consecinţa, orice încercare în direcţia soluţionării crizei energetice actuale este sortită eşecului. Se iau aici în vedere distrugerea stratului de ozon, deşertificarea unor zone şi suprafeţe întinse de teren, modificările climatice incontrolabile.

Abordările optimiste, au ca punct de pornire, declaraţia de la Montreal în cadrul Conferinţei ONU, pe probleme de energie, din 1979, în care s-a concluzionat că « potenţialul energetic al planetei este considerabil, trebuie doar reorientată exploatarea lui ».

S-au conturat două linii strategice pentru rezolvarea crizei energetice.

Prima a avut în vedere soluţiile tehnico-economice capabile să conducă la economisirea surselor fosile, epuizabile cu accent pe trecerea de la hidrocarburi lichide, la combustibili lichizi sintetici ( petrolul sintetic derivat din cărbune).

A doua, se referă la soluţiile care conduc la valorificarea resurselor energetice alternative, cu caracter inepuizabil : solară, eoliană, hidraulică, valurilor.

I.Definitia energiei eoliene

Energia eoliana este energia conţinută de forţa vântului ce bate pe suprafaţa pământului. Exploatată, ea poate fi transformată în energie mecanică pentru pomparea apei, de exemplu, sau măcinarea grâului, la mori ce funcţionează cu ajutorul vântului. Prin conectarea unui rotor la un generator electric, turbinele de vânt moderne transformă energia eoliană, ce invârte rotorul, în energie electrică.

II.Utilizarile energiei eoliene

Egiptenii au fost poate primii care au folosit energia generată de vânt atunci cand au navigat pe Nil în amonte, în jurul secolului IV i.Hr. Peste secole vasele cu pânze aveau să domine mările şi oceanele lumii, servind în principal transportului comercial, dar şi în scopuri militare şi ştiinţifice. Marile imperii ale erei noastre foloseau vasele cu pânze pentru a controla şi domina mările. Aceste vase cu pânze sunt şi astăzi prezente pe apă, însă sunt construite cu echipamente moderne. Utilizarea lor este, însa, cu totul alta - fie ca vase sportive, fie ca ambarcaţiuni de agrement.

In mod tradiţional, energia vântului este utilizată pentru a produce lucru mecanic capabil să puna în funcţiune instalaţiile de măcinat boabele de cereale sau pompele de apă. Morile de vânt construite în Olanda au reprezentat un exemplu edificator cu privire la oportunitate, performanţele şi eficienta folosirii energiei vântului în agricultură. Pentru asanarea terenurilor inundate, olandezii au creat diguri şi o retea de canale pentru colectarea apei in exces, care era îndepartată cu ajutorul unor mori de vânt; aceste mori erau utilizate şi pentru aducerea apei pentru irigarea culturilor, atunci când era cazul.

In spatiul românesc, morile de vânt, au fost utilizate din timpuri străvechi, până la mijlocul secolului trecut, cu deosebire în Dobrogea. Utilitatea acestora era exclusiv pentru măcinatul cerealelor. Aria de răspândire era restrânsă la zonele cu intensitate şi constantă ridicată în timp a vântului.Instalaţiile tehnice şi procesele tehnologice de conversie a energiei eoliene în lucru mecanic erau rudimentare, slab randamentale şi cu eficienţa economică redusă.

Din secolul trecut, dat fiind progresele înregistrate în plan tehnico-ştiinţific, ca urmare a înfăptuirii revoluţieti industriale, energia eoliană a început să fie folosită la producerea energiei electrice.