Catastrofe naturale

1.Alunecarile de teren

Figura 1. Alunecare de teren pe malul Lacului Gura Apelor, din Muntii Retezat

(Sursa: www.ziarulhunedoreanului.ro).

https://www.youtube.com/watch?v=NR-NLs_EcXY

1.1.Generalitati

Reprezintă deplasări ale rocilor, ce formează versanții dealurilor, pantele unor lucrări de hidroameliorații sau a altor lucrări de îmbunătățiri funciare. Deplasările se pot produce de-a lungul pantei sau lateral, ca urmare a unor fenomene naturale (ploi torențiale, prăbușiri ale unor grote, eroziuni puternice, cutremur de pământ), sau chiar ca urmare a unor activități umane.

Alunecările de teren pot duce la urmări catastrofale: distrugerea construcțiilor prin deplasarea straturilor de roci sub fundamentul lor sau prin acoperire de avalanșe de pământ; distrugerea căilor ferate, a străzilor, a liniilor electrice și de telecomunicații[2].

Semne ale alunecărilor de teren:

-Fisuri (crăpături) pe pământ, pe asfalt, în pereții clădirilor.

-Copaci înclinați în toate părțile, stâlpi și garduri strămutate din loc.

-Dispariția bruscă a apei din fântâni și izvoare.

-Scârțâitul elementelor de construcție ale caselor.

-Starea alarmată a păsărilor și animalelor[2].

- Alunecările de teren se produc pretutindeni, având loc atunci când masele de piatră, pământ sau noroi se deplasează pe o pantă. Ele pot antrena mase mici sau mari de pământ și roci și se pot deplasa cu viteze diferite, fiind declanșate de furtuni, ploi abundente, topirea zăpezii, defrișări, cutremure, erupții vulcanice, incendii sau prin modificări ale terenului produse de oameni.

- Alunecările de noroi sunt „râuri de piatră, pământ și alte materiale” saturate cu apă, acestea luând naștere când apa se acumulează rapid în sol, în timpul unor ploi masive sau în urma topirii bruște a zăpezii, transformând pământul într-un torent de noroi și alte materiale.

- Informarea și alarmarea asupra alunecării de teren se realizează de către autoritățile publice locale, de comitetul local și județean cu mijloacele specifice acestor tipuri de acțiuni.

La recepționarea informării sau a unor semnale despre începerea alunecării terenului, în zona care ar putea fi afectată se vor lua următoarele măsuri:

- pregătirea evacuării persoanelor, instituțiilor și bunurilor potrivit planurilor de evacuare pregătite anticipat;

- deconectarea, de către reprezentanții autorizați - în caz de necesitate - a clădirilor, de la sistemul de alimentare cu energie electrică, gaze, apă, încălzire, canalizare etc. pentru a limita eventualele efecte negative[2].

- sprijinirea formațiilor de intervenție ale comitetului local sau județean în acțiunile de oprire, diminuare sau de deviere a alunecării de teren cu scopul de protejare a persoanelor și construcțiilor, pentru micșorarea efectelor distructive ale alunecării de teren.

La recepționarea semnalului de alarmare în cazul alunecărilor de teren, care înseamnă că pericolul alunecării de teren nu poate fi evitat, se vor lua următoarele măsuri:

- evacuarea persoanelor și bunurilor materiale în locurile desemnate în planurile de evacuare, fără a lua lucruri inutile și păstrând calmul;

- respectarea regulilor de conviețuire în locurile sigure în care autoritățile locale și Societatea de Cruce Roșie vor lua măsurile necesare adăpostirii și desfășurării vieții[2].

Frecvența foarte ridicată a arealelor afectate de acțiunea intensă a alunecărilor de teren, atât la nivelul României, cât și în întreaga lume, a determinat includerea acestora în categoria fenomenelor geologice complexe cu un impact sporit la nivel socio-economic în ceea ce privește pierderile de vieți omenești și cele materiale.

Ca urmare a contextului actual și a impactului pe care aceste procese geomorfologice îl au asupra populației și a activităților acesteia, alunecările de teren au reprezentat obiectul de studiu a numeroși oameni de știință, devenind astfel teme din ce în ce mai des abordate în lucrările de specialitate[3].

Studiul alunecărilor de teren necesită informații despre pantă, tipul materialelor, grosime, proprietățile fizice, gradul de saturație cu apă al diferitelor strate. Prin urmare, metodele geofizice pot fi utilizate pentru a detecta tipul materialelor cu diferite proprietăți fizice și mai ales pentru diferențierea acestor proprietăți dintre suprafețele alunecate și masele intacte, chiar dacă ele prezintă în componența lor același tip de material (Bogoslovky et al., 1977).

Metodele geofizice utilizate în vederea investigării alunecărilor de teren sunt considerate a fi cele mai eficiente metode de observare a acestor procese pe termen lung (Bogoslovsky et al., 1977; Bogoslovsky, Ogilvy, 1997).

Conform autorilor anterior menționați, metodele care au la bază măsurătorile geoelectrice și cele magnetometrice, sunt în prezent, cele mai dezvoltate și utilizate pentru observarea alunecărilor de teren.

În literatura de specialitate internațională, metodele geofizice au fost aplicate pentru investigarea diverselor alunecări ale căror pante au variat de la câteva grade și a căror adâncime a prezentat valori cuprinse între 3 m până la 400 m. Conform acestor studii, toate metodele care au fost folosite până în prezent au avut ca scop identificarea structurii interne a alunecării de teren (Batayneh, Al-Diabat, 2002; Agnesi et al., 2005; Glade et al., 2005; Jongmans, Garambois, 2007)[3].