Cercetări privind acțiunea fungicidului propiconazol asupra unor indici fiziologici la carași aclimatați la temperaturi scăzute

Conştientizarea pericolului pe care il reprezintă pesticidele a condus la incurajarea de către consumatori a dezvoltării agriculturii ecologice (numită şi organică sau durabilă). Agricultura organică nu foloseşte substanţe de tipul pesticidelor iar utilizarea ingrăşămintelor minerale este mult mai raţională. Aceasta incurajează diversificarea culturilor şi creşterea extensivă a animalelor. Crescând divesitatea culturilor, se reduce posibilitatea răspândirii atacului şi impactul dăunătorilor faţă de cel inregistrat in monoculturi. De asemenea, deşi producţia unei culturi particulare poate să scadă producţia agricolă totală obţinută in fermele ecologice multifunctionale, este la fel de mare ca şi in cele intensive şi veniturile pot fi chiar mai mari. Acestea provin din producţia de hrană dar şi din activităţi asociate acesteia cum ar fi agroturismul, conservarea diversităţii biologice, producţia de biocombustibil (ulei de rapiţă), surse alternative de energie (lemn de foc) etc. La aceasta se adaugă calitatea produselor şi avantajele pe care le prezintă pentru conservarea mediului.

In statele industrializate, produsele ecologice sunt cele mai puternice de pe piaţa produselor agricole. In SUA după 1989, piaţa produselor agricole ecologice a crescut anual cu 20 %. Aproximativ 35% dintre americani caută produsele alimentare care au etichete ecologice. In Europa se estimează că in câtiva ani, agricultura ecologică se va practica pe aproximativ o treime din suprafaţa cultivată. Politica agrară comunitară incurajeaza obţinerea unor produse agricole de calitate sporită şi stimulează dezvoltarea mecanismelor de piaţă pentru extinderea consumului acestora.

Cu toate acestea, dacă dorim intr-adevar să reducem riscul pe care il prezintă diversitatea crescândă de produse chimice de sinteză eliberate in mediu, trebuie să regândim unele din noţiunile de bază referitoare la dezvoltarea industrială. Acesta ar permite inlăturarea sau cel puţin diminuarea considerabilă a uneia dintre cauzele majore care intreţine şi accentuează produsul de deteriorare a sistemelor ecologice care produc o serie de bunuri şi servicii necesare dezvoltării societăţii umane.

Pesticidele sunt compuşi foarte periculoşi prin persistenţa in mediu, acumularea de rezidurii in produsele alimentare, infiltrarea in sol, antrenarea de apele de şiroire in râuri şi lacuri, ”spălarea”(percolarea) in straturile profunde ale solului, in apa interstiţială şi freatică, antrenarea in atmosferă de către curenţii de aer (vânt).

Capitolul I

Metabolismul energetic

I.1Generalităţi

Johannes Muller (1801, 1858) scria următoarele: „Atâta timp cât un organism trăieşte, el se găseşte în permanentă descompunere, iar materia consumată este mereu înlocuită cu una nouă”. Toate organismele iau din mediul lor de viaţă substanţe pe care le prelucrează şi cedează mediului alte substanţe. Totalitatea transformărilor de substanţe şi de energie care au loc în organism poartă numele de metabolism.

Schimbul permanent de materie şi energie dintre organismul viu şi mediul său de viaţă implică încorporarea substanţelor nutritive şi a oxigenului, prelucrarea lor până la solubilizare şi absorbţie, ca şi eliminarea unor substanţe neutilizabile (Roşca, 1977). Momentul esenţial al acestui schimb îl constituie utilizarea substanţelor asimilate în economia celulară, fie la autoreînnoirea permanentă a structurilor proprii, fie la menţinerea nivelului ridicat al energiei libere de funcţionare.