Lupta Internațională Împotriva Schimbărilor Climatice

1.Introducere

Ce sunt schimbările climatice? Oamenii vorbesc foarte mult despre vreme, fapt deloc surprinzător dacă luăm în considerare influenţa vremii asupra stării de spirit, a modului în care ne îmbrăcăm sau chiar a alimentaţiei. Dar „clima” nu este acelaşi lucru cu vremea! Clima desemnează fenomenele meteorologice care caracterizează starea vremii medie multianuală a unei regiuni.

Variaţiile climatice au existat şi vor exista mereu ca un rezultat al cauzelor naturale. Aceste cauze naturale includ schimbări neînsemnate ale radiaţiei solare, erupţii vulcanice care acoperă pământul de praf ce reflectă căldura solară înapoi în spaţiu şi fluctuaţii naturale ale sistemului meteo în sine.

Totuşi, cauzele naturale pot explica o mică parte a acestei încălziri. Majoritatea covârşitoare a oamenilor de ştiinţă sunt de părere că această încălzire se datorează concentraţiei tot mai ridicate de gaze cu efect de seră, generate de activităţile umane, care blochează căldura.

Să înţelegem schimbările climatice

Energia soarelui încălzeşte suprafaţa planetei şi, pe măsură ce temperatura creşte, căldura este reflectată în atmosferă sub formă de energie infraroşie. O parte a acestei energii este absorbită în atmosferă de „gazele cu efect de seră”.

Atmosfera are un rol asemănător pereţilor unei sere, permiţând accesul luminii vizibile şi absorbind energia infraroşie înainte de a ieşi, menţinând căldura în interior. Acest proces natural este denumit „efectul de seră”. În lipsa lui, temperatura medie globală a planetei ar fi de -18°C, faţă de +15°C în momentul de faţă.

Totuşi, activităţile umane cresc concentraţia atmosferică de gaze cu efect de seră, dioxid de carbon, metan şi protoxid de azot în special, ceea ce accelerează efectul de seră natural şi antrenează încălzirea planetei. Încălzirea generată de activităţile umane este numită efectul de seră „antropic”.

2.Acţiuni internaţionale ale UE

2.1.Obiective si colaborari

Responsabilă pentru aproximativ 14% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, UE nu poate învinge schimbările climatice de una singură. Schimbările climatice constituie o ameninţare globală şi doar o intervenţie globală poate garanta o acţiune eficientă. Conform principiului Naţiunilor Unite al „responsabilităţilor comune, dar diferenţiate şi al capacităţilor respective”, naţiunile bogate trebuie să conducă cursa împotriva schimbărilor climatice, dar acestea nu vor putea fi controlate decât cu participarea ţărilor în curs de dezvoltare. Se estimează că, până în 2020, emisiile lor le vor depăşi pe cele ale lumii industrializate.

În mai 2006, sub auspiciile Naţiunilor Unite, au fost demarate discuţii cu privire la acţiunile internaţionale viitoare de combatere a schimbărilor climatice. Uniunea Europeană doreşte să conducă negocierile internaţionale formale privind un nou acord de combatere a schimbărilor climatice cu ocazia următoarei conferinţe a Naţiunilor Unite pe tema schimbărilor climatice din decembrie 2007.

Obiectivul noului acord trebuie să garanteze faptul că încălzirea globală nu va depăşi cu mai mult de 2°C temperatura perioadei preindustriale, deoarece o depăşire a acestui prag ar putea declanşa schimbări ireversibile, chiar catastrofice la scară planetară. Pentru a realiza acest obiectiv, creşterea volumului de emisii globale va trebui stopată până în 2020, iar apoi emisiile vor trebui reduse la jumătate faţă de nivelul din 1990 până în 2050. UE propune o primă etapă, în care ţările dezvoltate să se angajeze în a-şi reduce emisiile colective de gaze cu efect de seră cu până la 30% faţă de nivelurile din 1990 până în 2020. Ţările în curs de dezvoltare vor trebui, de asemenea, să iniţieze acţiuni de încetinire a creşterii emisiilor. Deşi ambiţioase, aceste obiective sunt fezabile din punct de vedere tehnologic şi economic.