Plan de gestionare a deșeurilor pentru Baia Mare

1. DATE GENERALE

Suprafata teritoriului administrativ însumeaza 23.573 ha din care:

-3.170 ha sunt terenuri agricole

-18.599 ha - terenuri silvice

-1.804 ha - constructii si alte destinatii

1.1 Context teritorial

Municipiul Baia Mare, reşedinţa judeţului Maramureş, este situat în partea vestică-centrală a judeţului, în depresiunea Baia Mare, pe cursul mijlociu al Raului Săsar, la o altitudine medie de 228 m fata de nivelul mării, fiind cuprins de coordonatele geografice 47.39' – 47.48' latitudine nordică şi 23.10' – 23.30' logitudine estică. Principalele caracteristici sunt preponderenţa reliefului montan, sărac în resurse pentru agricultură, dar valoros din punct de vedere peisagistic precum şi existenţa zăcămintelor de minereuri neferoase, fapt care a condus la dezvoltarea industriei miniere ca activitate economică predominantă. Municipiul Baia Mare, conform PATN-Secţiunea IV- Reţeaua de localităţi este o localitate de rang II, de importanţă interjudeţeană si avand rol de echilibru in sistemul urban. În cadrul judetului Maramures, Baia Mare are o pozitie singulară şi diferită de a celorlalte localităţi fiind centrul urban de dimensiunea şi importanţa mult mai mare decât a celorlalte din zonă. În componenţa municipiului Baia Mare intră şi localităţile Blidari, Firiza, Valea Neagră, Valea Borcutului. La nord se invecinează cu Munţii Ignişului, la sud cu localităţile Recea si Groşi, la est cu oraşul Baia Sprie si la vest cu oraşul Tăuţii Măgherăuş. Suprafaţa teritoriului administrativ este de 23347 ha, iar suprafaţa intravilanului de 3375 ha.

1.2 Caracterizare geografica si morgologica

1.2.1 Relieful

Relieful depresiunii, alcatuit din câteva terase ale Somesului, Lapusului si Sasarului, are aspectul unui amfiteatru cu larga deschidere spre vest, iar la nord si est se ridica Muntii Ignis si Gutâi, cu spinari rotunjite, acoperiti cu paduri si platouri bogate în pasuni.

Dintre munceii care salta brusc deasupra depresiunii se remarca Dealul Murgau (633m), Dealul Florilor (367m), Dealul Crucii (501m), Piatra Bulzului, Rotunda, Pleasca Mare, Ignis (1307m), Iezurele s.a. Lantul muntilor Gutâi formeaza o unitate geomorfologica mai aparte, cu roci eruptive, care pun în evidenta piscurile Mogosa (1.246m), Gutâi (1.443m) si Creasta Cocosului (1.428m). Aceasta din urma este o ramasita dintr-un vechi crater vulcanic, cu stânci golase, dispuse sub forma de falii verticale ca o fortareata ciudata, cu pereti prapastiosi, fapt ce constituie un obiectiv de mare interes pentru turisti. Scoarta terestra din zona municipiului cuprinde o structura pedogenetica variata, caci alaturi de solurile podzolice predominante se gasesc soluri pseudogleice si aluviale specifice zonei depresionare, precum si soluri brune de padure, soluri montane acide, etc

1.2.2 Reteaua hidrografica

Reteaua hidrografica este reprezentata, în principal, de râul Sasar, lung de 31,6 km, care strabate orasul de la est la vest colectând apele râurilor Chiuzbaia si Firiza, a pâraielor Sf. Ion, Rosu si Borcut. Pe râul Firiza, la 5 km distanta de centrul orasului, s-a construit Barajul de la Strâmtori (52 m înaltime) prin care s-a creat un lac de acumulare în suprafata de 110 ha ce asigura rezerva de apa potabila a centrului urban. La aceasta se adauga "Lacul Bodi" de la Ferneziu si lacul de la Mogosa, create prin baraje artificiale. Ele constituie îndragite locuri de agrement. Trebuie amintita aici existenta unor izvoare de apa minerala pe Valea Borcutului, la Usturoi si Firiza.

1.2.3 Clima

Din zona municipiului Baia Mare are unele caracteristici specifice, mai aparte, datorita existentei lantului carpatic ce îndeplineste rolul benefic de paravan, împiedicând intemperiile reci dinspre nord-est. Aflata la adapost, depresiunea are un climat de nuanta mediteraneana, cu ierni blânde, fara mari viscole, cu veri racoroase, prelungite si un echilibru atmosferic favorabil. Temperatura aerului atinge cota medie, multianuala de 9,6°C. Media lunii ianuarie se ridica la -2.4°C, iar a lunii iunie la 19,9°C. Precipitatiile atmosferice sunt în general constante, totalizând o medie anuala de 976 mm.

Vânturile nu prezinta caracteristici deosebite. Datorita imobilizarii maselor de aer în depresiune, se înregistreaza perioade lungi de calm atmosferic, fapt ce influeteaza negativ starea de poluare a orasului.

1.2.4 Vegetatia

Vegetatia cuprinde o gama variata de specii ierboase si arborescente, în functie de varietatea terenului, a solului si a climei.

Padurile ocupa 80% din suprafata localitatii. Depresiunea Baia Mare face parte din arsenalul padurilor de foiase (fag, carpen, stejar) - astazi în mare parte defrisate si înlocuite de culturi agricole si pajisti secundare. Etajul padurilor de foioase se întinde pe altitudini cuprinse între 300 si 1200 m, formând un brâu verde în jurul orasului. Pe rama depresiunii Baia Mare predomina padurile de gorun în amestec cu carpen. Padurile de fag si carpen ocupa versantii vestici si sudici ai muntilor Gutin.

Specifice Depresiunii Baia Mare sunt suprafetele întinse ocupate de castanul comestibil care urca si pe versantii cu expozitie sudica si vestica pâna la altitudini de 600 m. Padurile de castani de la Baia Mare formeaza cea mai mare suprafata împadurita cu aceasta specie din România. Aici castanul comestibil este perfect aclimatizat, vegetând ca specie care se regenereaza pe cale naturala, preferând solurile montane acide, cu drenaj bun si evitând solurile podzolice pseudogleizate si cu drenaj slab.

Trecerea de la padure spre pasune sau teren cultivat este de obicei de o liziera de arbust alcatuita din specii ca alunul, socul, cornul, calinul, sângerul, lemnul câinesc.

1.2.5 Fauna

Fauna din spatiul geografic baimarean cuprinde aproape toate speciile cunoscute din zona carpatica, valoroase cinegetic: cerbul, capriorul, lupul, vulpea, iepurele, jderul, veverita. Aceste specii sunt frecvente în zona pasunilor montane alpine.

Pasarile sunt bine reprezentate mai ales în locurile unde predomina padurea de fag, mai bine conservata în ciuda defrisarilor masive, prin: ierunca, porumbel de scorbura, huhurezu mare, uliu porumbar, bufnita, soimul.

În apele de munte traieste: lostrita, pastravul, scobarul si stiuca; iar în apele de ses se întâlnesc cleanul dungat si babetele.

1.2.6 Rezervatii naturale

În zona exista rezervatii naturale cu caracter geologic: Creasta Cocosului, Cheile Tatarului, rezervatia fosiliera de la Chiuzbaia, Lacul albastru din Baia Sprie, pestera Valenii Somcutei cu specific speologic.De asemenea sunt ocrotiti: arborii de castani comestibili, arboretele de gorun, padurea de stejar de la Bavna.