Poluarea Atmosferică

Poluarea atmosferică

Introducere

M-a determinat sa aleg această temă faptul că mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiştilor şi a forurilor internaţionale, este tot atât de eronată, pe cât este şi de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, şi tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-şi asume această responsabilitate.

Potenţial, poluarea atmosferică este una dintre cele mai grave probleme ale societăţii actuale, atât din punct de vedere temporal - are efecte atât pe termen scurt şi mediu cât şi pe termen lung, dar şi spaţial – mobilitatea şi suprafeţele afectate sunt mari. Poluarea atmosferei afectează direct sănătatea umană, fondul agricol şi forestier în funcţie de tipul de poluanţi, concentraţiile acestora, durata şi frecvenţa expunerii.

Unul dintre factorii de importanţă majoră în aprecierea calităţii mediului şi implicit al calităţii vieţii este calitatea aerului. În lume, poluarea aerului afectează mai mult de 1,1 milioane de oameni, majoritatea din oraşe. Datele furnizate de medicină sunt deosebit de alarmante - poluarea aerului ucide aproape 3 milioane de oameni în fiecare an, 6 % din totalul deceselor anuale (deoarece corpul uman se află într-un permanent contact cu aerul). Prin cele aproximativ 16-20 respiraţii pe minut, un om prelucrează în medie 15 kg de aer pe zi. Acesta pătrunde în corp nu numai prin plămâni, dar şi prin toţi porii.

1.1 Principalele surse de poluare

Poluarea atmosferică este cauzată de existenţa unor surse naturale sau antropice.

Surse naturale :

a) erupţiile vulcanice emană produşi gazoşi, solizi şi lichizi, care modifică micro şi mezorelieful zonei respective; produc cea mai mare parte a suspensiilor existente în atmosfera terestră, cu dispersie la mari distanţe şi remanenţă atmosferică de unu-doi ani

b) furtunile de praf apar din cauza vânturilor continue şi de durată care ridică de pe sol o parte din materiile ce formează ’’scheletul mineral’’ al solului şi le transformă în suspensii subaeriene plutitoare, reţinute în atmosferă perioade lungi de timp.

c) incendiile naturale se produc atunci când umiditatea zonei scade sub pragul critic.2

Surse antropice :

Industria- sursă majoră de poluare

a) industria energetică contribuie cu 17% la poluarea atmosferei, în special termoenergetica care ocupă prima poziţie la poluare atmosferei cu dioxid de sulf, praf şi cenuşă.

b) industria materialelor de construcţie reprezintă una dintre industriile cu potenţial mare de poluare, în special cu praf şi pulberi.

c) siderurgia şi metalurgia contribuie la poluarea atmosferei cu pulberi metalici şi nemetalici.

Traficul rutier volumul, natura şi concentraţia poluanţilor depind de tipul autovehiculului,natura combustibilui, condiţii tehnice de funcţionare.

Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă două particularităţi :

-se produc foarte aproape de sol, fapt care duce la o concentrare ridicată la o înalţime mică ;

se produc pe întreaga suprafaţă a localităţii, diferenţele de concentraţie depinzând de densitatea traficului şi de posibilitatea de ventilaţie a străzilor.

Dacă până în anii '80 sursele majore ale poluării aerului erau încălzirea domestică şi industria, cu emisii mari de dioxid de sulf (SO2), acum sursa principală de poluare a spaţiilor urbane o reprezintă autovehiculele, care emit oxizi de azot, dioxid de carbon, hidrocarburi, particule de praf şi metale grele

Pe străzile aglomerate de autoturisme concentraţia de monoxid de carbon atinge până la 50 mg/m3 aer. în asemenea condiţii, concentraţia de carboxihemoglobină în sânge se menţine între 2-5 % ceea ce reprezintă de 5-12 ori mai mult decât fondul natural de 0,4 %. Menţinerea acestei concentraţii de carboxihemoglobină în sânge sporeşte riscul acceselor deinsuficienţă coronariană, stenocardie, infarct miocardic, apariţia stărilor de stres psihologic.

1.2 Consecinţe majore ale poluării atmosferice

Pǎmântul începe sǎ se încălzească, gheţurile veşnice se topesc, nivelul oceanului planetar

creşte, stratul de ozon se subţiază ploile acide sunt din ce în ce mai frecvente. Toate acestea au la bază nu numai fenomene naturale (care se integrează în ciclurile normale ale naturii), dar şi

poluarea excesivă cu care ne confruntăm în ultimul timp. O creştere de 5°C a temperaturii pe tot Pământul poate topi complet calotele arctice crescând astfel nivelul oceanelor şi inundând o mare parte din uscat; unele state insulare pot fi acoperite complet de apă. În astfel de condiţii de încălzire globală, recoltele nu vor mai putea creşte normal în unele zone, căderile de ploaie nu vor mai putea fi absorbite în timp util, iar plantele şi animalele vor migra sau vor avea mari greutăţi de adaptare.