Solul și Poluarea Solului - Metode de Determinare a Gradului de Poluare și de Toxicitate a Solului

SOLUL ŞI POLUAREA SOLULUI. METODE DE

DETERMINARE A GRADULUI DE POLUARE ŞI DE

TOXICITATE A SOLULUI

1.1. Solul-generalități

Solul este acea parte sfărâmată și fragmentată a stratului superior al Pământului. Iniţial este format prin: dezintegrarea, descompunerea şi recompunerea materialului mineral conţinut în pietrele expuse proceselor fizice, chimice şi biologice. Materialul obţinut este condiţionat de activitatea organismelor microscopice şi macroscopice.

Ştiinţa solului reprezintă studiul acestuia în toate manifestările sale ca o legătură centrală a biosferei, ca mediu de dezvoltare pentru agricultură, ca material pentru industrie, construcţii, împărţind interes cu geologia, sedimentologia, ecologia terestră şi cu ştiințele aplicate precum agronomia şi ingineria. Deoarece ştiinţa solului este atât de importantă, aceasta este împărţită în mai multe domenii de cercetare precum: pedologia (formarea şi clasificarea solului), chimia solului, mineralogia solului, biologia solului, fertilitatea solului şi mecanica solului.

1.1.1. Formarea solului şi tipurile de sol

Solul este format în urma dezintegrării şi alterării rocilor de la suprafaţă sub influenţa condiţiilor de mediu şi a animalelor. Stratul de sub materialul fertil se numeşte rocă mamă (material parental).

1.1.2. Solul în România

România este o ţară cu dimensiune medie (23.86 106 ha), localizată în partea de S-E a Europei. Fizico-grafic câmpiile ocupă 49,3% din suprafaţa ţării, dealurile - 30,2% iar munţii -20,5%.

1.2. Componentele solului

1.2.1. Componentul solid

Solul poate fi un amalgam de particule cu o structură instabilă sau poate fi o masă structurată formată din particule interconectate, asociate în agregate de forme şi de dimensiuni regulate. Nisipul S5 are în diametru de la 2000 μm până la 50 μm conform clasificării oferite de USDA sau conform clasificării ISSS până la 20 μm.

Fracţia aluvionară este formată din particulele cu dimensiune intermediară între nisip şi argile. Din punct de vedere mineralogic şi fizic particulele aluvionare se aseamănă cu nisipul. Nisipul şi materialul aluvionar în mod principal sunt formate din minerale primare fărmiţate, acestea fiind prezente în pietre sau în materialul parental.

Natura cristalină a mineralelor argiloase şi descrierea structurii lor au fost dovedite o dată cu apariţia difracţiei de raze X, a analizei diferenţiale termale şi a microscopiei electronice.

Clasele texturale ale solului se bazează pe raţia prezentă din cele trei clase.

1.2.2. Componentul lichid

Planeta susţine viaţa în principal, datorită posibilităţii de a avea temperaturi cuprinse într-un anumit interval şi a unei presiuni care face posibilă existenţa sub formă lichidă a apei. Solul prezintă o serie de proprietăţi care sunt caracterizate de prezenţa sau absenţa apei din sol.

Apa din sol exprimată ca fracţii per masă sau per volum reprezintă umiditatea solului. Capacitatea solului de a reţine apă poartă numele de potenţial matric.