Soluții Constructive ale Transportoarelor Utilizate în Stațiile de Epurare a Apelor

CAP. 1 INTRODUCERE

1.1. POLUAREA APELOR

Poluarea reprezintă un fenomen complex de modificare a proprietăţilor şi caracteristicilor naturale ale apei curate prin introducerea unor substanţe sau forme de energie. Poluarea poate fi caracterizată prin prezenţa oricărei substanţe străine (organice, anorganice, radioactive sau biologice) care tinde sa degradeze calitatea apei şi să o facă improprie folosinţelor.

În timpul parcursului pe suprafaţa solului, sau în sol apele se impurifică prin dizolvare sau încărcare cu suspensii din rocile care alcătuiesc terenul sau din murdăriile depozitate în mod natural sau artificial.

Apele de canalizare, care se deversează în emisar, provin din apele restituite din locuinţe, centre populate, unităţi industriale, agrozootehnice, de transporturi, de construcţii etc., şi de pe teritoriile aferente lor. Ele se clasifică în raport cu provenienţa şi proprietăţile lor în ape uzate menajere, publice, industriale etc.

Apele uzate menajere se formează în locuinţe prin folosirea apei potabile la prepararea hranei, la spălatul vaselor, al rufelor, la întreţinerea curentă a clădirilor etc. În aceste ape de scurgere există produse care se formează prin descompunerea substanţelor albuminoide, amide, amine, amoniac, hidrogen sulfurat etc.

Apele uzate publice se formează în băi publice, piscine, ape rezultate de la spălatul străzilor, garajelor etc.

Apele uzate industriale rezultă de la întreprinderile industriale, de transporturi, construcţii, în urma desfăşurării procesului tehnologic de producţie. Industria foloseşte cantităţi importante de apă pentru procesele tehnologice deversând în emisar ape puternic impurificate. Felul şi gradul de impurificare este specific fiecărei ramuri de activitate industrială, dar caracteristica lor comună este prezenţa impurităţilor în concentraţie mare şi, mai totdeauna, a unor substanţe vătămătoare atât florei şi faunei acvatice, cât şi omului. Poluarea industrială are diverse aspecte legale de procesul tehnologic de producţie astfel încât în emisar pot fi deversate ape uzate încărcate cu diferiţi compuşi chimici, cu temperatură mai ridicată decât cea a mediului ambiant(de exemplu apele de răcire folosite la termocentrale), cu diferite substanţe organice (în special apele de la industria alimentară şi uşoară), cu suspensii (nisip, pietriş mărunt etc. de la apele folosite în hidromecanizare).

Apele uzate agricole apar datorită procedeelor moderne de îngraşare a solurilor, de combatere a dăunătorilor şi de la complexele agrozootehnice. Poluarea cu substanţe chimice folosite în agricultură devine îngrijorătoare, pe de o parte, datorită terenurilor întinse pe care se folosesc substanţele, iar pe de altă parte, datorită marii stabilităţi chimice în timp a acestora.

În stadiul actualei dezvoltări urbane şi industriale cantităţile de apa uzată deversate în emisar sunt importante. Totodată pe lânga concentraţiile ridicate ale substanţelor toxice, ele antrenează volume mari de suspensii.

Deversarea în emisar a apelor uzate în care sunt prezente cantităţi mari de substanţe poluante, prin natura şi concentraţia lor, provoacă apariţia unor efecte negative atât asupra florei şi faunei, cât şi asupra întregii economii situate în aval de punctul de descărcare ca, de exemplu:

Apele uzate de la combinatele de celuloză şi hârtie, care conţin multă celuloză sulfit, dacă vin în contact cu sărurile de fier (prezente în multe râuri) dau o corelaţie de cerneală greu de eliminat. Aceleaşi ape formează colonii mari de ciuperci care blocheză grătarele , înfundă filtrele şi dau depuneri mari în canale şi rezervoare;

Apele acide de la băile de galvanizare atacă zidăriile, construcţiile metalice, malurile şi distrug orice forma de viaţă;

Apele care conţin crom peste 1mg/l împiedică autoepurarea cursurilor naturale;

Apele cu praf de cărbune colmetează malurile şi dau o corelaţie neagră cenuşie care modifică condiţiile de autoepurare ale râului.