Structura fermelor ecologice - Norme și recomandări în cadrul tehnologiilor de cultivare a terenurilor în sistem ecologic

Cultivarea terenurilor continuă să-i intereseze pe toţi cei legaţi material şi spiritual de agricultură. Sunt interesaţi atât cei care practică, studiază sau/şi promovează metodele şi mijloacele de exploatare a terenurilor, a căror atenţie este concentrată, aproape în exclusivitate, asupra reducerii costurilor de producţie şi creşterii producţiilor, cât şi gospodarii, fermierii, cercetătorii si experţii/consultanţii agroecologişti ale căror eforturi sunt orientate spre soluţionarea de ansamblu a problemelor ecologice, economice şi sociale specifice activităţii de cultivare a terenurilor.

Orice suprafaţă de teren este valorificată cel mai bine prin cultivarea cu una sau mai multe specii de plante. Aceasta impune, în afară de cunoaşterea amănunţită a fiecărei plante cultivate şi a însuşirilor solului, climei, florei şi faunei din zona în care se află terenul ce urmează a fi cultivat, efectuarea unor lucrări care, în orice situaţie, influenţează pozitiv, atât creşterea şi dezvoltarea plantelor cultivate, cât şi calitatea mediului înconjurător.

• Principii, recomandări şi norme (standarde) generale:

• 1. Agricultura ecologică este un (proto)tip distinct de agricultură menit să soluţioneze, cel puţin în parte, marile probleme contemporane: supraproducţia şi efectele secundare ale tehnologiilor care o susţin şi producţia de subzistenţă şi urmările sale: foametea şi inechitatea socială.

• Recomandare: Structurarea şi desfăşurarea activităţilor din fermele ecologice conform particularităţilor ecosistemelor şi cerinţelor consumatorilor.

• Normă: Proiectarea de ferme ecologice multifuncţionale.

• 2. Ferma ecologică vegetală este componentă intrinsecă a ecosistemului.

• Recomandare: Componentele fermei ecologice trebuie să interacţioneze pozitiv între ele şi, mai ales, cu sistemele naturale.

• Normă: Asigurarea coerenţei ecologice orizontale, verticale şi ciclice între componentele fermei şi cele ale ecosistemului în care se află.

• 3. Ferma ecologică este un agroecosistem – model distinct de administrare a vieţuitoarelor agricole şi neagricole şi a mediului lor de viaţă, în folosul naturii şi al societăţii umane.

• Recomandare: Ferma ecologică va administra atât terenuri cultivate, cât şi necultivate pentru a asigura condiţii de creştere si dezvoltare tuturor categoriilor de vieţuitoare agricole – plante cultivate şi necultivate şi animale domestice şi salbatice.

• Normă: 3 – 8% din terenul fermei ecologice este destinat refacerii/conservării florei si faunei.

• 4. Ferma ecologică îmbunătăţeşte/menţine structura şi calitatea ecosistemelor.

• Recomandare: Ferma ecologică trebuie să contribuie la îmbunătăţirea şi/sau menţinerea biodiversităţii şi a calităţii mediului de viaţă al biocenozelor agricole.

• Norme: Implementarea de sisteme agroecologice prietenoase mediului înconjurător: mixte, de tip vegetal-animal sau integrate, de tip vegetal-animal-industrial sau/şi comercial.

• 5. Ferma ecologică este de lungă durată.

• Recomandare: Proiectarea şi administrarea fermei ecologice include programe şi strategii care să permanetizeze inspecţia si certificarea ecologică.

• Normă: Pendularea frecventă între managementul ecologic şi cel convenţional este interzisă. In caz de calamităţi naturale: inundaţii, invazie de dăunători, epidemii etc., care nu pot fi stăpânite decât prin metode şi mijloace convenţionale, managementul ecologic este permis în continuare numai dacă fermierul solicită acest lucru şi ferma sa parcurge din nou etapa de conversie.

• 6. Ferma ecologică vegetală foloseşte numai tehnologii ecologice.

• Recomandare: Terenul şi activităţile specifice producţiei agro-ecologice trebuie delimitate clar, atât scriptic, cât şi faptic, de celelalte terenuri si activităţi ne-ecologice.

• Normă: Producţia paralelă/simultană ecologică şi convenţională este permisă doar dacă terenurile pe care se practică agricultura convenţională, genotipurile cultivate şi echipamentele, materialele, spaţiile, activităţile etc. specifice acesteia sunt clar şi permanent separate de cele agro-ecologice. De asemenea, în sistemele agroecologice, folosirea organismelor modificate genetic şi a produselor acestora este interzisă.