Studiu Privind Păstrarea Biodiversității

Introducere

Termenul de biodiversitate înglobează ansamblul format din totalitatea formelor de viaţă vegetale şi animale şi ecosistemele din care acestea fac parte, interacţionând unele cu altele şi cu componenetele abiotice ale mediului. Fiind rezultatul unor procese dinamice care au loc în învelişul biotic la scară spaţio-temporală, biodiversitatea unei regiuni are la rândul ei un caracter dinamic. Biodiversitatea reprezintă o trăsătură de bază a structurii unei biocenoze sau a unui ecosistem; deranjarea ecosistemelor/biocenozelor de către diferiţi factori de stres (catastrofe naturale, activităţi agricole, industriale, exploatări miniere, activităţi turistice etc.) conduce la o reducere considerabilă a biodiversităţii, fapt care, cu deosebire în teritoriile afectate, reclamă măsuri concrete de protecţie şi păstrare.

Păstrarea biodiversităţii trebuie abordată ca nou domeniu pluridisciplinar de cercetare, dezvoltat ca răspuns la crizele cu care se confruntă astăzi lumea vie.

Umanitatea este ea însăși o parte a biodiversității și a existenței noastre în lume și ar fi imposibil fără aceasta. Calitatea vieții, competivitatea economică, forța de muncă și securitatea. Toate se bazează pe acest capital natural. Păstrarea biodiversității reprezintă, în perioada actuală, una dintre problemele importante la nivel internațional, însă în ultimul timp, problema păstrării biodiversității, la nivel de ecosisteme, specii, populații și chiar la nivel de gene, devine din ce în ce mai acută, din cauza intensificării impactului uman asupra biosferei. În acest context, menținerea biodiversității este necesară, nu numai pentru asigurarea vieții în prezent, dar și pentru generațiile viitoare, deoarece ea păstrează echilibrul ecologic regional și global, garantează regenerarea resurselor biologice și menținerea unei calități a mediului necesare societății.

Păstrarea biodiversităţii trebuie abordată ca nou domeniu pluridisciplinar de cercetare, dezvoltat ca răspuns la crizele cu care se confruntă astăzi lumea vie.

Iniţiativele de protecţie a naturii au pornit de la necesitatea salvării speciilor floristice şi faunistice rare sau ameninţate cu dispariţia, idee care s-a extins asupra unor teritorii naturale sau antropizate, de importanţă naţională sau internaţională, declarate parcuri sau rezervaţii.

Cel mai important demers în conservarea elementelor cadrului natural şi/sau cultural-istoric îl reprezintă crearea pe cale legislativă a reţelei de arii protejate la nivel naţional şi internaţional.

I.Analiza necesității sociale

1. Identificarea, culegerea și prelucrarea informațiilor

Punerea în practică a unei idei privind păstrarea biodiversității este un proces silitor de culegere a informațiilor necesare, pentru a cunoaște din timp ce investiții, echipamente, resurse bănești și umane sunt necesare.

Cei care se hotărăsc să investească într-un studiu, trebuie să ia în considerare toți acești factori, mai ales că obiectivul lor este de a obține profit.

Cu alte cuvinte, în ceea ce privește fondul natural, această rețea servește, atât intereselor din România cât și celor din Uniunea Europeană.

Reţeaua Natura 2000 reprezintă o structură de protejare a naturii, protejare care nu înseamnă neapărat „limitări şi restricţii”. Natura 2000 permite, atât păstrarea, cât şi dezvoltarea pe mai departe a biodiversităţii României. Astfel, se observă oportunităţi în numeroase direcţii: de la un turism durabil, la o combinaţie între activităţile agricole şi alternativele de protejare a naturii.

La realizarea unui studiu de păstrarea a biodiversității trebuie să se țină seama de scopul principal și anume obținerea avantajului competitiv, obținerea de performanțe ridicate pe termenel lung.

Păstrarea biodiversităţii vizează trei obiective:

- investigarea şi descrierea diversităţii lumii vii;

- înţelegerea efectelor activităţilor umane asupra speciilor, comunităţilor şi ecosistemelor;

- dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea şi restaurarea diversităţii biologice.