Adaptarea comerțului internațional în perioada de tranziție

Adaptarea comertului international in perioada de tranzitie

Comertul international reprezinta unul dintre cele mai importante domenii ale reformei economice în tarile în tranzitie. Din acest punct de vedere, România a adoptat o serie de politici economice destinate ajustarii geografice a schimburilor sale comerciale si menite sa amelioreze termenii comertului exterior printr-o restructurare inter-ramuri a bunurilor exportate. Cu toate acestea, România ramâne în prezent un importator net ce înregistreaza un deficit comercial permanent. Acest lucru este determinat de insuficienta restructurare a economiei si ponderii ridicate a întreprinderilor de stat în producerea bunurilor destinate exportului.

Printre celelalte reforme întreprinse în tarile în tranzitie, liberalizarea schimburilor comerciale externe reprezinta cel mai dinamic domeniu al trasformarilor economice.

In ultimul deceniu înainte de începerea perioadei de tranzitie economiile socialiste erau comparabile, din punct de vedere al exportului de bunuri, cu tarile în curs de dezvoltare (Krugman si Obstfeld, 1997), ambele grupuri înregistrând aceeasi tendinta de evolutie. Colapsul regimului comunist a determinat un declin dramatic al exporturilor, a caror proportie în PIB a scazut la mai putin de 25%.

Liberalizarea ulterioara a schimburilor internationale a permis însa o crestere rapida a volumului comertului exterior al economiilor în tranzitie, al caror grad de deschidere si diversificare este apropiat de nivelul existent în vestul Europei (Havrylyshyn si Al-Atrash, 1998).

Evolutia comertului international pe perioada de tranzitie este caracterizata de doua tendinte principale : o reorientare a schimburilor comerciale catre pietele occidentale (în principal cele ale Uniunii Europene),respectiv o crestere continua a deficitului balantei de plati externe. Brenton(1999) arata ca ponderea pietelor UE în comertul tarilor în tranzitie este deja comparabila cu cea a unor tari din vestul Europei, precum Grecia sau Spania.

Deficitul balantei comerciale trebuie deci considerat în contextul general al deficitului balantei de plati. In acelasi timp, deficitul comercial reprezinta elementul fundamental care diferentiaza din punct de vedere calitativ tarile în tranzitie, mai important decât nivelul sau fiind capacitatea economiei de a finanta acest deficit în mod

corespunzator.

Domeniul comertului international este mult mai complex si mai important decât simplul schimb de bunuri între o economie în tranzitie si restul economiei mondiale.

Investitiile straine constituie o componenta cruciala ce trebuie luata în considerare atunci când se analizeaza performanta comertului exerior, întrucât acesta reprezinta un element esential al balantei contului curent. Pe de alta parte, în unele opinii comertul international este factorul principal care explica declinul economic înregistrat de tarile în tranzitie la începutul periodei de trasformari.

Cu cât restructurarea schimburilor externe (din punct de vedere geografic si al competitivitatii) este mai rapida, cu atât mai repede devin posibile redresarea si cresterea economica. Dar simpla liberalizare a comertului nu amelioreaza performanta de ansamblu a economiei, chiar daca aceasta este însotita de o depreciere semnificativa a monedei nationale. Conditiile necesare pentru îmbunatatirea schimburilor comerciale tin de liberalizarea preturilor, reducerea inflatiei si de diminuarea controlului statului asupra economiei.

Inca de la începutul perioadei de tranzitie politicile comerciale ale României au fost orientate în doua directii opuse: liberalizarea tranzactiilor internationale (la începutul anilor 90) prin eliminarea monopolului de stat, respectiv o intensificare a restrictiilor (în principal în perioada 1994  1996) pentru a controla deficitul comercial. Din punct de vedere structural, comertul exterior este caracterizat prin existenta atât a activitatilor intensive în forta de munca, cât si a celor care prezinta un grad ridicat de prelucrare. Forta de munca ieftina existenta în economia României a creat un anumit avantaj comparativ pentru produsele interne, în special pentru cele din industria usoara, prelucrarea lemnului si încaltamintei. Activitatile intensive în capital sunt rezultatul structurii industriale a economiei socialiste, în care ponderea combinatelor siderurgice si metalurgice era considerabila. Intensitatea energetica reprezinta o caracteristica generala a tuturor bunurilor produse în economie.

Exporturile românesti prezinta un grad ridicat de concentrare: confectiile, textilele si produsele industriei siderurgice detin peste un sfert din totalul exporturilor. Pe de alta parte, masinile, echipamentele si materiile prime reprezinta principalele articole de import (peste 40% din total). Atât importurile cât si exporturile au fost influentate în mod

semnificativ de politica inflexibila a ratei de schimb, care a determinat un regim al comertului international în care exporturile au fost dezavantajate. Evolutia aproape ciclica a perioadelor de supraapreciere, respectiv subapreciere a monedei nationale a determinat o evolutie corespunzatoare a volumului de importuri si exporturi. Structura de ansamblu a activitatilor economice s-a reflectat într-o masura considerabila în structura comertului international: rolul foarte important al întreprinderilor de stat, dependente intr-o mare masura de importul de materii prime, s-a tradus printr-un regim al ratei de schimb orientat catre asigurarea de imputuri ieftine acestor întreprinderi, prin mentinerea unui curs ridicat al leului.

De-a lungul perioadei de tranzitie, politicile adoptate pentru ajustarea schimburilor comerciale internationale au avut ca obiectiv diversificarea geografica a comertului si restructurarea sectoriala, pe ramuri ale industriei, a bunurilor si serviciilor comercializate. Primul obiectiv s-a putut realiza fara dificultati majore, exporturile României fiind deja orientate într-o masura apreciabila, înca din perioada socialista, catre pietele vestice. Schimbarea structurii bunurilor exportate a fost însa mult mai dificila deoarece aceasta este conditionata de viteza de restructurare a activitatii economice de ansamblu, în special în ceea ce priveste exporturile.

Dupa aproape zece ani de transformari economice, comertul international al României poate fi caracterizat prin urmatoarele elemente:

- cresterea continua a proportiei comertului international în PIB