Analiza funcționalității bugetelor centrale în România

Introducere

Economia publică, prin dimensiune și complexitate, presupune un program economic pe un timp determinat și acoperit printr-un program financiar care este reprezentat de bugetul public.

Bugetul de stat este un act juridic, în care sunt stipulate veniturile care trebuie realizate și cheltuielile de efectuat în decursul unui an. Procesul bugetar constă în 5 etape ce sunt consecutive și adică elaborare, aprobare, executare, control și raportare ale bugetului care se încheie cu aprobarea contului general de executie a acestuia.

Conform art. 138 al. 1 din Constituția României, bugetul public național este compus din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și bugetele unităților administrativ-tertoriale.

Într-o opinie proprie bugetul de stat ar fi o lege doar în sens formal, întrucât este elaborat de către Parlament, conform procedurii legislative, dar nu și în sens material, astfel încât legea bugetară conține dispoziții concrete, și nu regul de drept, cu caracter general, car totodată să aibă un caracter normativ.

Ministerul Economiei și Finanțelor este organ central al administrației de stat de specialitate financiară, atribuțiunile sale în domeniul finanțelor publice fiind stabilite prin art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și în actul normativ privind organizarea și funcționarea sa.

Bugetul a fost ulterior definit în cadrul preocupărilor pentru organizarea finanțelor țării, după unirea Principatelor, prin legea de contabilitate publică din 1864, care a prevăzut că "toate veniturile statului și cheltuielile pentru îndeplinirea osebitelor servicii, așezate conform legilor, trebuie autorizate pentru fiecare an de o lege anuală de finanțe și formează bugetul general al statului" (Leon 1925).

Pentru realizarea acestui obiectiv am considerat relevantă o trecere în revistă a principalelor viziuni asupra acestui subiect, însoțită de o descriere a conținuturilor și tipologiilor.

Capitolul 1. Rolul bugetelor centrale în funcționarea sistemului bugetar-analiza critică a literaturii de specialitate

Rolul bugetelor centrale în literatura de specialitate se manifestă îndeosebi pe plan financiar și economic. Din punct de vedere financiar, bugetul asigură mobilizarea și dirijarea resurselor financiare necesare îndeplinirii anumitor funcții și sarcii ce țin de stat. Din punct de vedere economic, rolul bugetului de stat s-a accentuat datorită contribuției sale la realizarea politicii economice. Bugetul de stat se concretizează prin încercările statului de autiliza impozitele, taxele, subvențiile și alte cheltuieli publice ca pârgii economice pentru influențarea conjucturii economice.

Ulterior, actele normative în materie (legile de contabilitate publică din 1903 și 1929) au prevăzut că „bugetul este actul prin care sunt prevăzute și prealabil aprobate veniturile și cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii publice”.1

Autorii constată că „bugetul de stat nu mai este doar un document, aprobat prin lege, de planificare și canalizare a resurselor financiare anuale ale statului spre destinații conforme cu programul de guvernare al puterii politice. El este un reper important al reflectării gradului în care statul se implică în plan economic și în viața socială, al capacității economiei naționale de a contribui la constituirea resurselor financiare necesare statului, precum și al modului în care acesta înțelege să le gestioneze.

Bugetul de stat este, în același timp, un instrument contabil și financiar, un act juridic și unul politic, deoarece este, în mod esențial, un act de autorizare (de către parlament), precum și o transpunere financiară a viziunii politice a executivului”2

În alte opinii3 se precizează că bugetul (de stat) prezintă și un caracter evident de document politic, reflectând opțiunile alegătorilor (contribuabili) pentru diferite servicii publice pe care statul să le ofere, prioritizarea destinațiilor de cheltuieli sub impactul resurselor financiare limitate și al intereselor diferitelor grupuri, modul de utilizare a resurselor financiare (ca premisă pentru exercitarea controlului politic sau al opiniei publice), preferințele cetățenilor pentru diferite forme și cote de impozite.