Avantaje și dezavantaje - evoluția leasingului vs evoluția creditului - 2007

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND LEASING-UL

1.1 Aspecte istorice privind leasing-ul .

Încă din antichitate s-a observat că beneficiile sunt obţinute prin folosinţa unui lucru , având mai puţină importanţă cine deţine titlul de proprietate. Aristotel exprima ideea că

"bogăţia nu se măsoară prin titlurile de proprietate , ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar dacă sunt proprietatea altora " .

Leasing-ul îşi află rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în dreptul roman " fiducia " : împrumutătorul îşi rezerva pentru garanţia creanţei sale proprietatea unui lucru .

În epoca modernă , spre sfârşitul secolului al XIX-lea , aveau loc în SUA primele operaţiuni care prefigurau leasing-ul .

Paralel cu puternica dezvoltare a utilizării leasing-ului în SUA , această operaţiune a fost preluată de statele occidentale Europei – după cel de-al doilea război mondial – începând cu Anglia, apoi RFG, Franţa , Olanda , Belgia şi Italia pătrunzând sub diverse denumiri, cum ar fi : ” credit bail ” ( Franţa ) , “ location financement ” (Belgia) , “ locatione finanziaria ” (Italia ) .

În 1877 aparatele de telefon au fost închiriate abonaţilor , iar acest contract avea să fie denumit " lease " . Însă , cum am văzut , nu din zona bunurilor mobile avea să se nască noua figură juridică .

La începutul anilor 1880 se estima că leasing-ului îi revenea 8% din investiţiile totale .

În 1936 , " Safe Stores Inc. " a cumpărat un teren pe care ulterior a ridicat super-magazinul " Safeway Stores " , având nevoie de capital mobil , acesta l-a vândut imediat unui grup de investitori care , la rândul lor , l-au lăsat spre exploatare fostului proprietar , în regim " lease " , pe o perioadă îndelungată .

Cam în aceeaşi perioadă , o operaţiune similară lease-back-ului avea loc în Ohio. Operaţiunea constă în vinderea unui imobil către o bancă , cu titlu de garanţie ( trustee ) , imobil ce urma să fie exploatat de vânzător în regim "lease" timp de 99 ani , după care utilizatorul avea opţiunea cumpărării bunului .

Leasingul ( lease financing ) s-a folosit în SUA în anii '30 pentru finanţarea bunurilor imobile . La începutul anilor '50 , el a început să fie folosit şi ca instrument de finanţare a echipamentelor mobiliare .

Operaţiunile de " lease financing " s-au dezvoltat foarte mult după al II-lea război mondial şi datorită încurajărilor pe care SUA le-au dat prin facilităţi fiscale .

In 1950 , peste 150 de universitati si colegii americane erau angajate in tranzactii de "sale and lease-back" , ele fiind considerate alaturi de alte organisme ( ex: fondurile de pensii ) "taxe exempt institutions" , beneficiind in acest fel de multiple avantaje fiscale . In jurul acestor institutii s-au grupat mari finantatori pantru a derula prin intermediul lor operatiuni economice cu fiscalitate redusa .

Principalele sustinatoare ale operatiunilor de "sale and lease-back" au fost marile companii de asigurare. Concursul lor financiar a fost decisiv in afirmarea operatiunii de leasing .

Leasingul echipamentelor a aparut in 1952 , o data cu primele societati specializate de leasing .

" Leasingul financiar " este strans legat de numele omului de afaceri californian Schoenfeld , care a fondat in 1952 , alaturi de cativa parteneri , intre care si D.P. Booth Jr. " United States Leasing Corporation " - prima societate specializata in operatiuni de leasing al echipamentelor mobiliare, societate care este si astazi una dintre cele mai puternice in domeniu. Schoenfeld si D.P.Booth pot fi considerati, pe drept cuvant, "parinti" ai leasingului modern .

Stralucita idee i-a venit lui Schoenfeld dintr-o fericita experienta personala . Pe vremea cand era directorul unei intreprinderi din domeniul industriei alimentare , Schoenfeld , beneficiind de o mare comanda , s-a confruntat cu nevoia de masini suplimentare pentru a o putea executa la timp . Astfel a convins un alt comerciant sa-i inchirieze in regim asemanator contractului "lease" , utilajele de care avea nevoie, pentru un termen indelungat . In urma afacerii , Schoenfeld si-a dat seama ca aceasta poate fi o metoda eficienta de finantare in viitor .

Principalele sustinatoare ale leasingului echipamentelor industriale au fost bancile , fie indirect prin intermediul unor societati specializate de leasing , fie direct dupa ce acestea au primit autorizatia sa desfasoare asemenea operatiuni .

În 1963 , cea mai importantă reţea bancară , National Banks , a primit această autorizaţie urmată de Bank Holding Companies în 1970 .

Până în anul 1975 , deci în mai puţin de 15 ani , băncile fuseseră autorizate să desfăşoare operaţiuni de leasing în mod direct în 41 de state americane .

Dezvoltarea explozivă a leasingului în America a avut loc pe fondul unei economii expansive şi într-un climat fiscal încurajator .