Balanța contului de capital - structură și evoluție 2000-2008

I. Contul de capital si financiar - structură

Contul de capital inregistreaza toate tranzactiile cu active de capital dintre o tara si partenerii ei straini, imprumuturile externe, achizitiile de titluri din strainatate, retragerile din conturile bancare din strainatate reprezinta tranzactii de capital, Uneori se face distinctie intre tranzactiile de capital pe termen scurt si lung, dar acest lucru nu este relevant pentru discutia noastra prezenta. Este evident ca, in lipsa unei distinctii intre cele doua categorii de tranzactii, situatia neta a contului de capital (credite minus debite) este egala si de sens opus cu situatia neta a contului curent. Situatia neta a contului de capital arata, de asemenea, in ce masura indatorarea neta a tarii fata de strainatate s-a modificat in perioada de timp pentru care s-a intocmit balanta de plati. Distinctia cea mai importanta, in cadrul contului de capital, este cea intre tranzactiile obisnuite, normale, si cele intreprinse de guvern - fie, in mod rezidual, in regim de rate fixe de schimb, fie cu intentia de a influenta rata de schimb (in conditiile ratelor flexibile), in practica, insa, e imposibil de spus daca actiunile intreprinse de guvern au vizat obiective obisnuite sau au avut in vedere situatia balantei de plati, in mod normal, insa, se fac eforturi pentru a identifica deficitul balantei de plati (in regim de rate schimb fixe) cu suma interventiei guvernamentale. Astfel, la o rata de schimb fixa, daca guvernul intervine pe piata pentru influentarea ratei de schimb, se considera ca el se afla intr-o situatie excedentara atunci cand cumpara mai multa valuta decat vinde (de exemplu, acumuleaza active straine sau plateste datorii catre partenerii straini) si ca se afla intr-o situatie de deficit atunci cand vinde active straine (sau se imprumuta in exterior). Empiric, exista mai multe modalitati de cuantificare a excedentului sau deficitului, fiecare dintre acestea incercand sa relevee cat mai bine pozitia neta a guvernului. Din punct de vedere teoretic, se poate presupune ca mijloacele de finantare a deficitului (sau a activelor acumulate in situatie de excedent) pot fi identificate si deci nu trebuie luate in considerare modalitati empirice alternative de masurare a deficitului sau excedentului. Conceptual, deficitul sau excedentul reprezinta numai schimbarea intervenita in pozitia neta a guvernului fata de strainatate (inclusiv indatorarea sa), rezultata din activitatea sa de finantare a tranzactiilor internationale.

II. Evolutia contului de capital în perioada 2000-2008

Anul 2000 Ameliorarea mediului extern, iesirea economiei românesti din recesiune, îmbunatatirea rating-ului de tară si recâstigarea accesului pe pietele internationale de capital s-au reflectat în 2000 în porirea influxurilor financiare nete. Componentele contului de ccapiatel si financiar a prezentat, următoarele evolutii: o ISD s-au situat la un nivel comarabil cu cel din 1999, reflectând aceeasi politică prudentă a investitorilor străini fată de mentinerea incoerentelor cadrului legislativ si eliminarea facilitătilor vamale si fiscale; o Investitiile de portofoliu au inregitrat o îmbunatatire fată de anul precedent, pe seama împrumuturilor obtinute de administratia publică din cele două emisiuni de euroobligatiuni; o Fluxul creditelor acordate pe termen scurt si lung au fost influentate semnificativ de capitalizarea dobânzilor la creditele guvernamentale si comerciale acordate înainte de 1989; o Politica de consolidare a rezervei valutare initiată de banca centrală în a doua jumătate a anului 1999 a condus la majorarea rezervei valutare cu aprox 1 mld USD pe seama cumpărărilor nete de pe piata interbancară, a creditelor externe, a emisiunilor de euroobligatiuni si a împrumutului pe termen scurt de la Banca Chinei. Soldul contului financiar a fost de 1233 milioane de USD, mai mare de 2,5 ori fată de 1999, ca urmare a îmbunătătirii raportului intrări-iesiri. Nivelel contului financiar reflectă modificcările apărute în: investitiile rezidentilor în străinătate, achizitionarea de titluri de valoare străine, plasamente la bancile din străinaătate, împrumutiri si rezerve oficiale. În 2000 activele externe au crecut cu 1296 milioane USD după ce în anul precedent se inregistrase o scădere de 66 milioane dolari. Pasivele contului financiar reflectă investitiile nerezidentilor în România, cumpărări de titluri de valoare interne, depozitele nerezidentilor, precum si creditele si împrumuturile atrase. În anul 2000, pasivele externe au crescut de 5 ori mai mult fată de anul precedent. În anul 2000, intrările din investitii directe s-au mentinut la un nivel scăzut (1077 milioane USD), comparabil cu anul precedent, ca urmare a limitării încă din primăvara anului 1999 a importului de masini si echipamente, prin eliminarea facilitătilor vamale si fiscal acordate investitorilor străini, dar si instabilitătii cadrului legislativ. Comparativ cu 1999, structura investitiilor directe s-a modificat, în sensul majorării ponderii Investitiilor în natură, în detrimentul investitiilor în numerar. Revirimentul economic intern si Îmbunătătirea mediului extern au contribuit la cresterea cu aproape o pătrime a investitiilor în natură.

Investitiile directe nete au însumat 1 051 milioane dolari SUA, situându-se usor peste nivelul anului 1999 (cu 2,5 la sută), constituind pentru al patrulea an consecutiv principala sursă de finantare a deficitului de cont curent (peste 77 la sută).