Blocajul Financiar - Cauze și Terapie

Capitolul 1: Definirea blocajului financiar si formele sale

DEFINIREA BLOCAJULUI FINANCIAR. Prin blocaj financiar întelegem perturbarea fluxului financiar-monetar cauzat de aglomerarea anormala a platilor restante peste scadenta cuvenita, sau în lipsa acesteia, mai vechi de 30 de zile. Aceste restante se mai numesc si arierate. Actualmente, în România blocajul financiar a ajuns la valori enorme, aproximativ 135.000 de miliarde de lei, adica cât întreaga masa monetara a tarii (134.114 miliarde lei - la 31 XII 1999). Arieratele dintre agentii economici se cifrau la 31 XII 1999 la circa 80.000 miliarde lei, iar diferenta pâna la 135.000 de miliarde reprezenta datoria restanta catre bugetul consolidat al statului si catre banci.

FELURILE BLOCAJULUI FINANCIAR. Principale trei tipuri de blocaj financiar, în viziunea Ing. Nicolae POPOVICI, Dr. ec. Filip POPOVICI si Prof. univ. dr. Victor RADU sunt:

- Blocajul financiar de fond, cauzat în special de factori de ordin intern, managerial (insuficienta fondurilor de rulment, deficiente organizatorice etc.);

- Blocajul financiar de transfer, în lant, este provocat de factori externi, în primul rând de partenerii care nu-si platesc datoriile la scadenta;

- Blocajul virtual (scriptic) cauzat de deficientele de ordin scriptic, adica agentul A datoreaza agentului B 100 miliarde pentru energia livrata, iar agentul B datoreaza agentului A 70 miliarde lei pentru carbunele primit; în fond datoria reala este de numai 100-70=30 miliarde lei datoria lui A catre B, diferenta de 70 miliarde reprezentând blocaj virtual, dar care se manifesta ca forma de blocaj.

Capitolul 2: Blocajul financiar înainte de 1989

Analizând situatia economiei românesti înainte de 1989 în ceea ce priveste blocajul financiar se poate afirma ca în economia planificata de la centru, starea firesca a rezultatelor financiare este anulata prin caracterul imperativ al planului, acestea având doar un rol subsidiar. Nu numai planul reprezinta, în atare conditii, o protectie subiectiva si nu de putine ori voluntarista, ci si finantele bazate pe preturi, impuse pietei si nu degajate de piata, apar ca o reflectare denaturata a realitatii economice. Aceasta denaturare a expresiei financiare a realitatii economice face ca rentabilitatea sa nu fie adesea masura eficentei, iar deficitul sa exprime nu lipsa de eficienta, ci distorsiunile în materie de preturi.

Finantele nu-si pot îndeplini, într-o economie de comanda, rolul de etalon al eficientei în activitatea agentilor economici si datorita faptului ca rezultatele financiare obtinute de întreprinderile bune sunt redistribuite sistematic si inevitabil, în absenta institutiei falimentului, în favoarea întreprinderilor cu activitate slaba, ineficienta.

Acesta stare de lucruri, în care finantele nu sunt nici mobilul , si nici masura eficientei economice, stare mostenita din trecut si care în prezent are ca suport predominarea în economia noastra a întreprinderii de stat, este principala explicatie a blocajului financiar generalizat. Ea este principala cauza a interesului scazut al acestui tip de întreprindere fata de rezultatele financiare.

Ideea sustinuta de unii economisti si unele foruri de la noi, care se asociaza la opinii si exigente, exprimate în cadrul FMI si Bancii Mondiale , de a se institui falimentul si în cazul întreprinderilor de stat nu ar putea avea decât rezultate pagubitoare pentru economia noastra nationala. Intreprinderea de stat, indiferent cum este ea numita, este lipsita, nu întâmplator, ci funciar, de aptitudinea de a se apara de perspectiva falimentului. Lipsita firesc de reactie fata de institutia falimentului, care este o institutie a economiei de piata, întreprinderea etatista “se preda” fara lupta.