Căi de Diversificare a Ofertei Firmei Banca Comercială Română

C1. Caracterizarea generală a sistemului bancar

1.1 Rolul şi funcţiile sistemului bancar naţional

Activitatea bancară în economia unei ţări presupune un mod specific de organizare a acesteia, fiind de asemenea domeniul cel mai reglementat.

Precizare: Reglementarea este dată în fiecare ţară de Legea Bancară Naţională care are menirea de a crea condiţii pentru o concurenţă normală, pentru asigurarea solidităţii şi viabilităţii sistemului bancar.

Notă: Pentru ţările Uniunii Monetare Europene, cadrul legislativ este dat de directivele europene transpuse în reglementări naţionale.

Băncile într-o economie au rolul de intermediari financiari principali în relaţia economisire-investire, relaţie decisivă în creşterea economică. Băncile realizează legătura între cei care au nevoie de resurse financiare şi cei care realizează excedente.

Precizare: Rolul de intermediari comerciali se materializează / concretizează şi prin funcţiile pe care le îndeplinesc băncile în economie. Aceste funcţii vizează / se referă la:

a) Distribuirea de credite în economie;

b) Colectarea de lichidităţi;

c) Gestionarea de mijloace şi instrumente de plată;

d) Furnizarea de informaţii şi asigurarea de lichidităţi.

Precizare: În prezent, există o puternică interdependenţă între componentele structurale ale unui sistem bancar naţional. Datorită acestui fapt, falimentul unei bănci poate antrena falimentul altei bănci, şi în ultimă instanţă a sistemului bancar în ansamblu. Apare fenomenul cunoscut sub denumirea de risc de sistem.

Cauza fundamentală a falimentului trebuie căutată în “asimetria bilanţului” = angajamentele unei bănci, obligaţiile ei (reflectate în pasiv) sunt exigibile / lichide în timp ce plasamentele (reflectate în activ) îndeosebi sub formă de credite sunt mai puţin lichide şi mai greu de valorificat (ele sunt extrem de riscante). Din acest motiv, securitatea sistemului bancar reprezintă o problemă esenţială şi o preocupare majoră pentru autoritatea monetară, respectiv pentru banca de emisiune.

Precizare: În scopul menţinerii securităţii, aproape în toate ţările (civilizate) se utilizează asigurarea depozitelor ca instrument ce garantează încrederea deponenţilor. La noi există Fondul de Garantare a Depozitelor. Acest mecanism al garantării depozitelor, deşi foarte util, nu se substituie intervenţiei băncii centrale în calitatea sa de banca-băncilor, de împrumutător de ultimă instanţă / rang. Intervenţia băncii centrale este imediată şi restaurează încrederea deponenţilor mai rapid comparativ cu plăţile realizate prin sistemul de garantare.

1.2 Structura sistemului bancar

La modul cel mai general, sistemul bancar al unei ţări este format din Banca Centrală şi băncile din sistem, care în funcţie de natura activităţii sunt:

-Bănci comerciale – denumite şi bănci de depozit sau universale;

-Băncile de afaceri;

-Bănci şi instituţii specializate.

Din punct de vedere al organizării activităţii bancare şi al gradului de specializare, putem vorbi de două sisteme bancare:

- Sisteme bancare ale europei continentale, puţin specializate şi care funcţionează după modelul băncii universale;

- Modelul american aplicat şi în Japonia şi care este bazat pe principiul unei specializări stricte a instituţiilor bancare.

1.3 Tendinţe în evoluţia sistemului bancar

Diversitatea sistemelor bancare se caracterizează prin existenţa unui număr sporit de instituţii bancare ale căror caracteristici pot fi diferite. Aici operează mai multe criterii.

După clientelă sau activitate avem:

-Bănci cu activitate universală;

-Bănci specializate.

După dimensiune avem:

-Bănci de dimensiune mică;

-Bănci de dimensiune mijlocie;

-Bănci de dimensiune mare.

După natura furnizorilor de capital:

-Bănci cu capital public;

-Bănci cu capital privat, acţionarii fiind rezidenţi sau nerezidenţi.

Concentrarea activităţii bancare – reprezintă ponderea deţinută de principalele bănci în totalul sistemului bancar şi se mai caracterizează prin diminuarea numărului de bănci în economie. Gradul de concentrare se judecă în funcţie de nivelul activităţii (atragere de depozite, distribuirea de credite, etc.).