Caiet la Ecomnomia Mediului

LUCRAREA APLICATIVĂ NR. 1

Determinarea nivelului optim al activităţilor

economico-sociale în contextul externalităţilor de mediu

Orice activitate umană generează costuri şi beneficii pentru agentul economic care o realizează. Or, o parte din aceste activităţi generează costuri şi beneficii şi pentru alţi membri ai societăţii. Din acest motiv se face distincţia între costurile private şi costurile sociale, precum şi între beneficiile private şi beneficiile

sociale1.

Beneficiile private sunt câştiguri obţinute dintr-o activitate de către agentul economic care le realizează. Aceste beneficii pot să ia forma veniturilor; este cazul întreprinderii care, după ce a investit într-un proiect, îşi dirijează activităţile în aşa fel încât să-şi maximizeze profitul. Dar, beneficiile pot de asemenea să ia şi forma satisfacţiei; este cazul consumatorului care îşi face opţiunea de consum în aşa fel încât să obţină cea mai mare satisfacţie posibilă, dat fiind bugetul sau limitat.

Beneficiile sociale sunt beneficiile obţinute din realizarea unei activităţi, atât de către agentul economic, responsabil de aceasta, cât şi de către ceilalţi agenţi economici. Astfel, beneficiile sociale includ beneficiile private, dar şi beneficiile obţinute de către toţi ceilalţi membri ai societăţii.

Exemplele de beneficii sociale sunt numeroase; de exemplu, un individ care îşi înfrumuseţează rondul de flori. Aceste flori îi creează, cu siguranţă, o anumita satisfacţie (beneficiu privat), dar ne putem gândi că aceste flori creează satisfacţie şi persoanelor care trec prin faţa acestui rond. Suma beneficiului privat şi a satisfacţiei persoanelor care circulă prin faţa rondului constituie beneficiul social. Un alt exemplu clasic este acela al apicultorului care îşi desfăşoară activitatea în apropierea unei livezi. Apicultorul realizează beneficii din activitatea lui economică: este vorba despre venitul pe care îl are din vânzarea mierii produse de albine. Aceste beneficii sunt private în măsura în care venitul aparţine apicultorului. Totuşi, proprietarul livezii vecine beneficiază şi el de prezenţa apicultorului pentru că albinele favorizează polenizarea merilor lui. În acest caz este vorba, evident, de un beneficiu de pe urma activităţii apicultorului, dar care nu

aparţine acestuia din urma. Beneficiul adus pomicultorului va fi deci adăugat

beneficiului apicultorului pentru a defini beneficiul social al activităţii apicultorului.

Costurile private sunt costuri suportate de un agent economic pentru a realiza o activitate. Este vorba, în mare, de resursele pe care trebuie să le consacre realizării acestei activităţi, şi care, prin aceasta, nu mai sunt disponibile pentru alte activităţi.

Costurile sociale sunt costurile implicate de o activitate şi care sunt suportate în acelaşi timp, atât de agentul economic care desfăşoară activitatea cât şi de ceilalţi agenţi economici. Costurile sociale includ costurile private, dar nu se limitează la aceste simple costuri private; ele includ şi costurile impuse tuturor

celorlalţi membri ai societăţii.

De exemplu, să luăm cazul întreprinderii care produce un anumit bun şi prin aceasta deversează în apă anumite subproduse ale activităţii sale de producţie. Întreprinderea obţine beneficii (venituri) din vânzarea bunului pe care ea îl produce şi trebuie să facă faţă anumitor costuri pentru a produce acest bun. Aceste beneficii şi costuri sunt private în măsura în care aparţin întreprinderii. Totuşi, prin faptul că ea deversează deşeuri în apa comună, această întreprindere impune costuri şi celorlalţi membri ai societăţii. De exemplu, presupunem că aceste deşeuri reduc cantitatea şi/sau calitatea peştelui în aval, afectând astfel pescuitul. Sau, să luăm exemplul în care aceste deşeuri diminuează calitatea apei în care un anumit număr de indivizi obişnuiesc să practice înotul. Astfel, costurile de producţie asumate de întreprindere (costuri private) nu reprezintă totalitatea costurilor generate de activităţile sale de producţie. Activitatea acestei firme generează de asemenea şi costuri pe care ea nu le suportă, costuri care sunt impuse pescarilor şi înotătorilor.

Costurile sociale ale activităţii acestei întreprinderi se dovedesc deci superioare costurilor private din cauza neajunsurilor cauzate mediului înconjurător.

În aceste condiţii introducem noţiunea de externalitate, pe care o definim în felul următor.

O externalitate există atunci când activitatea unui agent economic A influenţează negativ sau pozitiv un agent economic B, şi că agentul A nu ia în considerare acest impact asupra agentului B în decizia sa de a realiza sau de a nu realiza activitatea menţionată.

Dacă agentul B, care este influenţat negativ de către activitatea agentului A, cere o compensare de la agentul A pentru neajunsurile create activităţii sale, atunci agentul A ar lua în considerare impactul activităţii sale asupra lui B. În acelaşi fel, dacă agentul B ar beneficia de activităţile agentului A (de exemplu, să ne gândim la pietonii care beneficiază de florile din rond) şi că agentul A cere o anumită retribuţie de la agentul B,atunci agentul A ar ţine cont de acest beneficiu în decizia sa de a realiza sau nu activitatea. Am spune astfel, că în ambele cazuri agentul A a „internalizat” efectele secundare (beneficii şi costuri) ale activităţii sale.

Ajungem deci la concluzia ca externalităţile există atunci când valorile private sunt diferite de valorile sociale. Astfel, atunci când beneficiile sociale sunt superioare beneficiilor private, avem de-a face cu beneficii externe şi vorbim de externalităţi pozitive. Atunci când costurile sociale sunt superioare costurilor private avem de-a face cu costuri externe şi vorbim despre externalităţi negative.

Externalităţi pozitive ↔ beneficii externe

↔ beneficii sociale > beneficii private

Externalităţi negative ↔ costuri externe

↔ costuri sociale > costuri private

Dar, trebuie să ţinem cont de prezenţa externalităţilor? Care sunt consecinţele prezenţei externalităţilor negative, ca de exemplu poluarea? Care este impactul prezenţei externalităţilor pozitive? La aceste întrebări răspundem în continuare.

Cazul 1.1

Externalităţi de mediu pozitive

Pentru a identifica şi ilustra grafic consecinţele prezenţei externalităţilor, trebuie să introducem noţiunea de calcul marginal. Prin marginal, se înţelege ceea ce se raportează la o unitate suplimentară a unei activităţi. De exemplu, să luăm cazul unei întreprinderi care produce un bun X.

Costul marginal de producţie este acela suportat de întreprindere pentru a produce o unitate suplimentară a bunului X. În exemplul din tabelul1, costul marginal al celei de-a doua unităţi produse este măsurat prin creşterea costului total atunci când producerea bunului trece de la una la două unităţi; deoarece cea de-a doua unitate a bunului face să se modifice costul total de la 250 la 350, costul său marginal este de 100. În acelaşi fel definim beneficiul marginal ca mărirea beneficiului total, ca urmare a vânzării unei unităţi suplimentare a bunului X.

Costurile şi beneficiile private ale activităţii

de „a planta flori”

Tabel nr.1

Cantitate

de flori

în rond Cost total

privat

(în $) marginal privat

(în $) Beneficiu total

privat

(în $) Beneficiu

marginal privat

(în $)

Ţinând cont de datele din tabelul 4, problema care se pune este următoarea: câte flori trebuie să planteze individul care vrea să-şi maximizeze satisfacţia?

Trebuie să planteze două flori sau opt? Patru sau şapte? Şi de ce n-ar planta zece, dacă bugetul i-ar permite? E relativ simplu să răspundem la aceste întrebări. Mai întâi, ar trebui să planteze cel puţin o floare? Observăm cum costul legat de plantarea unei prime flori este de 4$. Care este beneficiul obţinut din această primă floare? Acest beneficiu este de 20$. Satisfacţia pe care individul o obţine după această primă floare este net superioară costului pentru a o planta; altfel spus, avem relaţia următoare: